Ce poti sa spui cand partidul, si nu atat el, cat liderul lui, viseaza cu ochii deschisi? Cand isi imagineaza lucruri, fapte, intamplari? Nu din cele cuminti sau firesti, ca o captura enorma de stiuca la Belina. Sau orice altceva. Nu, domnul lider – sper sa nu se supere ca ii spun „domn” – isi imagineaza un plan de dezvoltare a Romaniei cum n-a vazut Parisu’, Maglavitu’ si Tunisu‘. Daca Dragnea visa la un pod care sa traverseze Dunarea in lung, pana la Viena, ai fi zis nene, asta a visat, asta este, lasa ca ii trece pana la ziua. Nu, domnul Dragnea halucineaza de parca ar fi trecut pe etnobotanice.
Programul prezentat la congres, intitulat „gROwth”, dovedeste ori ca este complet rupt de realitate ori nu mai stia cu ce sa-i tina in sala pe cei 4.000 de participanti. Trebuia sa zica totusi ceva, si-a adus el aminte ca la un congres mai trebuie sa spui si niste vorbe cu tara, nu numai cu partidul.
Planul „Nu raspunde nimeni”
Putea sa-i spuna romaneste, „Crestere”, dar parca nu era de fason sa nu o dai pe romgleza si sa-l botezi „gROwth”, cu litere mari la mijloc, sa priceapa bizonul ca e vorba de Romania. Departe de mine gandul de a jigni pe cineva, dar ma intreb daca primarul din Soimus, de exemplu, daca o fi social-democrat si daca o fi fost invitat la congres, a inteles ceva din titlul asta pompos. El stie ca are probleme cu inundatiile de pe Mures, dar cu „gROwth” asta cade pe spate si nu-si mai revine usor. In fine, programul asta romglezesc al lui Dragnea nu e chiar un program in sensul pe care l-am intelege noi. Cu masuri concrete, cu cine executa, cu termene de predare, cu cine raspunde, cine raporteaza si cine-si pierde capul de pe umeri daca minte sau daca nu e gata treaba. Nici pomeneala de asa ceva. Este doar o insiruire de vorbe de ametit auditoriul si electoratul.
Pestele lui Dragnea
Programul nu este nou. Dragnea recunoaste ca se gandeste la el din 2009 si este conceput pe baza a ceea ce isi imagineaza el ca trebuie sa faca statul pentru un cetatean, de la nastere si pana la finalul vietii. Eu cred ca un singur lucru: sa nu-l mai minta ca o va duce bine! Atat de bine ca se va umfla. Avem de-a face, deci, nu cu un program coerent si fara de cusur, ci doar cu gandurile lui Dragnea. Gasesti acolo vorbe despre cresterea veniturilor, aceeasi placa veche, despre copii care vor zburda de bucurie ca ii va duce si aduce autobuzul de la scoala, despre parintii care vor avea timp de cumparaturi, despre scoli care vor avea – toate, dar absolut toate! – after school, despre locuri de munca pentru toti, bine platite. Domnu’ lider, si eu mai mint uneori, in special cand te descriu in culori vesele si spun ca altul mai bun ca tine nu exista in tara, dar asta cu locuri de munca pentru toti si inca platite regeste n-as fi spus-o. I-auzi, mai departe, statul o sa aiba grija ca tinerii sa-si deschida o afacere si sa-si permita o locuinta a lor. Fara sa-i rupa ANAF? Ba chiar sa faca si copii fara grija ca acestia ar deveni o povara. Dragnea, zi mai bine ca ai prins, la undita, un somn de 400 de kile, e mai credibil.
Presa? O nenorocita!
Mi-ar trebui un ziar intreg sa comentez elucubratiile vesele ale lui Dragnea, ca dupa cateva fumuri de etnobotanice. Agricultura de se face oul cat pepenele, gaina cat curcanul si oaia cat vaca de mare. Porumbul o sa fie, probabil, ca intr-un banc sovietic. Ca stalpii de telegraf. Nu atat de mare, cat de rar. Autostrazile? Da’ ce, asta-i o problema? Facem cate una pentru fiecare. Le si personalizam. Ne legam la toata Europa chiar din fata casei. Sanatatea? O sa construiasca tara spitale de te vindeci numai cand treci de poarta lor. Conditii de viata? Raiul pe pamant! Vreo vorba despre cei 10 milioane de romani care au toaleta in fundul curtii si se spala la lighean? Vreun cuvant despre drumurile pietruite sau de pamant, adica un sfert din drumurile tarii? Cu ce bani facem Romania mai tare si mai frumoasa? De unde ii luam, cu ce dobanda si cand ii dam inapoi? Uite, vezi, asta e presa. O nenorocita! Pune cele mai tampite intrebari si strica „Cresterea” lui Dragnea. Ma iertati, „gROwth” am vrut sa zic, da’ nu m-am obisnuit.