Accept ca poate fi sesizat Consiliul Superior al Magistraturii pentru ce am scris de-a lungul timpului despre justitie, pentru ce am sa scriu mai jos si pentru ce voi scrie de acum inainte. Accept si ca onoratul Consiliu ar putea sa fie tentat sa decida ca, prin cuvintele mele, oi fi adus atingere independentei justitiei, desi mie mi se pare ca aceasta e libera. N-am cum s-o tin eu in lesa. Nu i-am pus piedica atunci cand urca pe treptele tribunalelor sa-si faca selfie cu greva, l-am citat corect pe Augustin Lazar cand isi incheia predica securistica despre protocoale cu „Doamne, Dumnezeule” si nici pe Codruta Kovesi nu am jignit-o afirmand ca absolvit facultatea cu nota 10.
Pana sa ma flageleze pe mine, Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui, mai degraba, sa-si plece ochii in ograda justitiei si sa dea cu tarnul. Asta, in conditiile in care va sesiza ca Parchetul tinde sa se transforme in SRL sau PFA. Exact ca un aprozar unde patronul pune afisul in geam ca vine imediat si pleaca la o greva cam cat jumatate de concediu. Sau macar un sfert.
Cetateni cu protectie deplina
Am scris si ieri ca Monica Macovei a modificat legile justitiei tot printr-o ordonanta guvernamentala. Fara sa mai consulte vreo asociatie profesionala a magistratilor, fara sa afiseze proiectul pe vreun site, fara sa mai existe vreo dezbatere publica. Niciun procuror nu a avut obiectii, nu s-a mai simtit lezat in statutul lui de magistrat, nu a mai simtit ca i se incalca independenta si nici nu a iesit in strada sa protesteze. Frica sau ce? Nu pot sa imi dau seama cat de benefice au fost modificarile facute de Macovei, dar incep sa cochetez cu ideea ca oamenii sistemului chiar s-au simtit fericiti. Li se intarea pozitia si tupeul si nimeni nu avea curajul sa le ceara socoteala. Pe masura ce trecea timpul, nou aparuta „Republica a procurorilor” a devenit tot mai puternica, cu reguli inventate pentru a li se asigura locuitorilor ei o protectie desavarsita.
Nu se schimba regula
Ordonanta 7/2019, elaborata de Tudorel Toader, a rascolit apele. Procurorii au facut explozie si au invocat motive care starnesc rumoare in loja justitiei. Daca cineva i-ar fi intrebat ce au sa reproseze concret actului normativ, cred ca am fi asistat la un spectacol grotesc, in care absurdul ar fi facut casa buna cu nestiinta si obraznicia. Solutia de rezolvare gandita si adoptata de procurori a fost cea de suspendare a activitatii. Trei zile, cinci zile, o saptamana, n-are importanta, numai sa refuze prestarea obligatiilor profesionale. Ce daca legea spune ca atat lor cat si judecatorilor le este cu desavarsire interzis dreptul la asemenea manifestare a nemultumirilor? In republica lor, ei fac legea si nu le place ca cineva sa schimbe regula. Degeaba au incercat o zugraveala de suprafata a actiunii lor, numind-o suspendarea activitatii, tot greva este. Adica, exact ceea ce le este interzis.
Strica un pic de puscarie?
Cand un amarat incalca legea si fura, de foame, o paine si un salam, procurorul vigilent ii face urgent de petrecanie. Cand acelasi procuror incalca legea, nu se mai intampla nimic. Sanctiunea pentru organizarea grevei sau participare este de pana la un an de inchisoare sau amenda. Firesc ar fi fost ca la ora asta sa-i vedem pe magistratii astia facand coada la audieri in fata colegilor desemnati cu cercetarea lor. Ar trebui sa ploua cu sanctiuni disciplinare dintre cele mai aspre, urmate de inlaturarea din corpul magistratilor. Nu mi se pare deloc exagerat. Ar fi exact ca in dosarele lor, cand cereau la instanta condamnarea inculpatului cu orice pret, chiar daca nu sunt probe, pentru ca lasarea in libertate ar induce in randul populatiei o stare de nincredere in actul de justitie. Chiar, domnii procurori, v-ar strica un pic de puscarie? Vreti sa ne scada increderea in justitie?
Var cu cine trebuie
Indiferent de reactia strazii sau a opozitiei – cam acelasi drac, de fapt – ministrul Justitiei ar trebui sa aplice cele mai drastice sanctiuni. Procurorii astia ar trebuie verificati la sange, incepand cu studiile si terminand cu averea. De ce si studiile? Pentru ca o cercetare realizata de Serviciul Roman de Informatii, Directia de aparare a Constitutiei, prin Departamentul de resurse umane, veche de prin 2017 si facuta pe mai multe paliere, dezvaluie ca absolventii facultatilor de Drept cu notele cele mai mari se fac avocati, de regula, urmati de cei cu note medii, care aleg sa fie judecatori, iar pe ultimul loc se claseaza procurorii, care – ghinion! – au notele cele mai mici. Sa te mai miri de ce de la DNA au venit valuri de dosare inapoi, majoritatea pentru inexistenta faptelor sau a legilor care sa le incrimineze? De asemenea, nu trebuie sa ne mai aratam surprinsi de ascensiunile fulminante ale unora si altora, cand in palmares au legaturi de rudenie, de prietenie sau de cumetrie cu politicieni sau cu varfuri din Parchete si Curti de Apel. Cazul Codrutei Kovesi mi se pare graitor. Fara grad profesional necesar, cercetata in mai multe dosare, cu un doctorat care ridica suspiciuni si cu un management dezastruos al DNA, a ajuns sa ceara, cu obraznicie, functia de Procuror General la Parchetul European. Ce daca CSM i-a respins a doua oara echivalarea gradului profesional cu cel de procuror pe langa Inalta Curte, ea compenseaza cu tupeul. Fara o curatenie generala dura, procurorii vor continua sa-si faca de cap si, cand nu le va conveni ceva, vor pune anuntul pe usa: „Inchis. Vin mai incolo!”