Exista oameni care niciodata nu au chef sa inteleaga ca li s-a terminat epoca. Nu accepta si pace. Combinatia pe coltul mesei, politica de separeu, intre patru ochi, talciocul de cumetrii si interese zise nationale le definesc grupa sanguina. Parlamentul este fabrica de unde asteapta pensia, iar politica e doar ciorba servita la cantina saracilor dinauntru. Se infrupta din ea pana le plesneste pipota si regreta ca nu pot lua nimic la sufertas, sa vada tot neamul lor de parveniti cat se chinuie ei la munca. Pricepere? Daruire? Chemare? Hai sa fim seriosi. Ce, de aia au intrat ei politica?
Devotamentul lor se masoara in numarul de fraieri convinsi ca le vor binele si, de la caz la caz, in scurtarea drumului catre pensia speciala. Nu stiu sa piarda si nu accepta o retragere discreta si decenta. In viziunea lor, coborarea de pe piedestal este inexistenta.
„Ma ader la educatie”
Toti expiratii astia, indiferent ce sigla politica au purtat pe discursurile lor amagitoare sau gretoase, nu vor sa inteleaga ce se intampla in jurul lor. Sau pur si simplu nu pot. Cauta sa-si faca partide, altele si altele. Unele, la ordin. Altele, din interes personal. Sunt loviti de putere in moalele capului si nu suporta infrangerea.
Fiecare viseaza la al lui, fara sa realizeze ca va fi un partid al fripturistilor. Nu traseismul este boala lor cea mai grava, ci disperarea de a prinde macar un capetel de putere, ca apoi sa o ia de la capat. Ontanu, caci asta imi vine acum in minte, pedaleaza de zor la „Ader la Democratie, Educatie si Reconstructie”. Partid cu acte depuse la tribunal. Nu-l opreste nimeni, dar pana acum la ce a aderat? Statea, adica, la Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei, alaturi de Gabriel Oprea, fara sa se simta suficient de democrat, educat si reconstruit? Si de „aderat”? Caporalul rezervist, ajuns general printr-o gluma idioata, inca tanjeste dupa trupele de circari care defilau prin fata primariei si ii dadeau onorul. Afectiunii asteia i s-o fi inventat vreun nume sau i se spune doar afectiune?
Nici dracul nu a vazut
In cazul lui Oprea, „Generalul izmenelor”, ar trebui vreo zece editii de ziar ca sa acoperi doar prima parte a epopeii „Nasc cate o academie pe zi”. Doctor in potecile unsuroase ale politicii nevazute. Expert in strecuratul in spatele altarului de partid. Victima si erou deopotriva, e abonat la cantina interesului national si nas de botezuri, de cununii, de aranjamente, de combinatii cu oricine si orice. Sfatuitor de taina al lui Ponta, un alt refuzat de publicul civilizat. Amandoi vor sa construiasca un alt reper al politicii, Pro Romania, din care, evident, nu va lipsi interesul national. Fara interes personal? Nici dracul nu a vazut asa ceva in politica. Alaturi de el, Ponta ofera spectacolul fripturismului desavarsit, in incercarea disperata de a se agata, din nou, de putere. Mizeaza pe armate de dezertori de la altii, ignorand ca sunt aceiasi fripturisti care poposesc la orice birt politic in asteptarea unei bucati de carne.
Sa ne fripturim cu furculision
E Ciolos cu ceva mai presus? Partidul lui, ba platforma, ba iarmaroc, e o incropeala de sentimente copiate de la altii din programele politice. E impins, din vorbe, spre presedintie, in loc sa dea cu sapa sau cu vermorelul prin agricultura tarii, caci de aia a fost expert si consilier european in domeniu. Sau nu pentru asta a fost? Ne-o fi fost bagat pe gat din alte motive? Daca nu, de ce ni-l dau din nou? Nu s-a vazut ca guvernul lui a fost unul de fripturisti? Sau tocmai asta e scopul, sa te fripturesti cu furculision, ca sa dai impresia de european sadea?