Jurnalismul prin comparatie face furori in presa nostra drastic imputinata. Spre exemplu, un cotidian national de uriasa sonoritate, dar de subtire calitate de cand nu mai calca CTP-ul pe acolo, ne anunta grav ca reinvie economia planificata a lui Ceausescu. Hai ca sunteti simpatici!
De fapt, totul pleaca de la decizia lui Tudose Premier de a infiinta Consiliul de Programarea Economica. Robi ai cuvintelor, dar si panicarzi de serviciu daca se cere, jurnalistii de la insolventul Adevarul se jura ca acest organism este reincarnarea fostului Comitet de Stat al Planificarii. Desigur, se face abstractie totala de diferenta de forma economica si ni se prezinta noul CPE drept un soi de baubau care a preluat solzii, aripile si coltii cei veninosi de la bunicul sau, marele dragon rosu cu secera si ciocan pe piept, abuziv mitraliat in decembrie ’89. Argumentatia insa nu apare nicaieri. Nu stim de ce e rau CPE-ul si nici ce rau ne va face el noua. Pe cale de consecinta, am simtit nevoia de a povesti noi ce e cu planificarea asta, la capitalisti. Ca sa n-o lungim, cand vorbim de planificare vorbim despre bugetare, una dintre cele mai capitaliste unelte ale capitalismului la care am achiesat si visam continuu. Pe baza unor calcule, se esaloneaza niste cheltuieli care, la capitalisti, duc, inevitabil, la profit. Pe acesti maniaci ai bugetarii ii poti intalni in orice multinationala, in orice companie mai mare, si vei constata ca bugeteaza chiar si hartia igienica, odorizantele de la WC si abtibildurile pe care le dau gratis fraierilor ca noi. Unii bugeteaza pana si timpul angajatilor. Asadar, CPE-ul asta este un altfel de balaur. Unul istet, daca avem noroc. Si, ar mai fi ceva de spus: daca datele introduse in malaxorul planificarii de pe vremea comunismului ar fi fost exacte si nicidecum umflate de slugile cele mai scarnave ale sistemului ceausist, chiar si vechiul balaur, CSP-ul, ar fi dat rezultate de-a dreptul capitaliste, poate mai aproape de rezultatele Iugoslaviei lui Tito sau a Ungariei lui János Kádár.