„Pesediștii, nici amnistie și grațiere nu au reușit, nici Codurile penale nu au reușit să le strice, așa cum și-au imaginat. Și să nu credeți că nu au reușit fiindcă că le-a venit mintea la cap. M-am suit eu în capul lor. Și legile justiției, mai știți de câte ori le-am trimis înapoi la Parlament și la CCR? A mai rămas treaba cu Secția specială de rezolvat. Și o rezolvăm și pe asta”. Citat din gândirea zămislită pe gură de Marele Cârmaci în timpul campaniei electorale. A rezolva, după cum s-a văzut în scurt timp, însemna de fapt a desființa.
De ce trebuie desființată Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție? Sunt procurorii care lucrează acolo niște ticăloși, comit abuzuri pe lângă care Onea, Negulescu, Eva și Man sunt niște copii nevinovați? Nu, sub nicio formă. O lămurește tot Cârmaciul: „Comisia de la Veneția, GRECO ne spun că nu e nevoie de această secție și că trebuie desființată. MCV ne spune că nu e nevoie. Dacă toți sunt de părere că așa nu, eu sunt de părere că așa nu, PNL la fel, alte partide, totuși ne bazăm pe ceva. Eu sunt de părere că această Secție nu trebuie să existe”. Deci, pe ce se bazează Iohannis? Doar pe părerea lui? La sugestia cui are asemenea păreri? Sau e ordin?
Cu ciungă-n păr
În mod evident, Comisia de la Veneția, GRECO și MCV nu pot impune României ce măsuri să ia. Rapoartele lor, adesea întocmite după ureche, cum s-a mai demonstrat, conțin doar recomandări. Bine, să fie sănătoși, ei sunt de părere că, noi suntem de părere că.
Avem opinii diferite, iar un lucru rămâne clar. Nu pot bate cu pumnul în masa justiției române, pe care să o facem după cum vor ei. Știu și ei asta, și atunci recurg la șicane și la tot felul de tertipuri. Dezgroapă morții chiar cu bucurie și invocă faptul că o secție de investigare a magistraților exista în DNA și, să vezi minune, chiar funcționa bine. Sigur că a existat, dar un organism ca acesta nu și-ar fi dorit nicio țară din Uniunea Europeană. Mai precis, o subdiviziune a Anticorupției, care avea în fișete cam 3.000 de dosare despre magistrați, pe care îi putea șantaja după plac, pentru obținerea anumitor soluții în instanță. Niciuna de achitare, ci toate cu închisoare, și cât mai multă. Judecătorul care nu asculta de ordine putea fi, oricând, victima următoare.
Apoi, câte țări din Uniunea Europeană ar vrea la ele acasă un departament de justiție care să lucreze mână-n mână cu serviciile de informații? Niciuna, dar e perfect pentru România, pentru că Europei i se pare că, să mă iertați, românii au ciungă-n păr.
Și tu, Ana? Da, și ea!
Premierului Orban i s-a pus rău pata pe Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Sunt sigur că inițiativa nu-i aparție, e tot opera Marelui Cugetător, căci nu degeaba bătea monedă pe asta în campania electorală. Să ne aducem aminte și că Ana Birchall, fostul ministru pesedist al Justiției, cerea desființarea Secției.
Urmărea o foaie de parcurs primită de peste Ocean, după cum s-a vehiculat, sau era o inițiativă bizară, sub acoperirea acelorași rapoarte cu sugestii? Și, ca tabloul să fie complet, să nu uităm de modul în care punea frână numirii Adinei Florea la conducerea Secției, absentând de la ședințele CSM. La aceasta se adaugă și refuzul unor procurori de a veni la întrunirile în care se discuta încadrarea Adinei Florea pe postul câștigat prin concurs. Semn clar că vechea gardă a magistraților știe să apere frontierele Republicii Procurorilor.
Cu lațul de gât
Acum, Ludovic Orban spune că așteaptă rezultatele consultărilor cu magistrații.
Mai contează că Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o proporție covârșitoare, a declarat că se opune desființării Secției? Poate altădată, nu și de data aceasta. Orban mai și vrea și consultarea CSM, dar așteaptă ca mai întâi să se facă alegerile, Livia Savonea, președinta, mai având puțin din mandat. Intuiția îmi spune că Savonea va fi îndepărtată, locul ei urmând a fi ocupat de un procuror mai flexibil, care va înțelege dorințele lui Iohannis și nevoile PNL de a domina justiția. Premierul susține că desființarea Secției va duce mai repede la încheierea Mecanismului de Control și Verificare pentru România. O mare minciună, mai ales că numai neințiații nu știu că decizia de ridicare a MCV este, de fapt, una politică, ce se putea lua și până acum. Dă bine însă la CV-ul lui și al Marelui Înțelept că ei, liberalii, au adus justiția pe drumul ei european. Strângând-o de gât, căci nu voia să meargă.