Chiar daca politica ii ocupa tot timpul, medicina ramane marea dragoste a pesedistului Nicolae Banicioiu.
In timp ce alti copii colectionau masinute, motociclete, trenulete, pentru deputatul PSD Nicolae Banicioiu „terenul de joaca” a fost policlinica in care mama lui lucra ca medic stomatolog.
A vrut sa-i faca injectie unui caine
Asa se face ca la 6 ani tanarul politician stia deja cum sa completeze o reteta si cum sa combine medicamentele pe care mama lui le folosea la cabinet.
Usor-usor pesedistul a invatat sa manuiasca instrumentalul si seringile. Ca sa-si faca mana, cum se spune, Banicioiu a vrut sa practice medicina pe un caine. „Odata cu trecerea timpului am inceput sa capat experienta. Deja nu mai era vorba de o simpla joaca. Prin urmare, am decis sa trec la un nivel mai inalt. Am incercat, fara succes, sa-i fac injectie unui caine. Parea cam bolnav si am vrut sa-l ajut”, ne-a povestit deputatul PSD, amintindu-si ca bunele sale intentii nu au ramas nepedepsite: „Catelul s-a enervat rau si a tinut mine ca am vrut sa-l intep. Ma alerga de fiecare data cand ma vedea”.
Cavitul, „desertul” preferat
In comparatie cu alti pusti de varsta lui care urlau ca din gura de sarpe cand parintii incercau sa le dea celebra ascolecitina, Nicolae Banicioiu o manca din placere. „Dulciurile mele preferate erau cavitul, ascolecitina si vitamina C. Renuntam chiar si la ciocolata pentru ele”, ne-a declarat social-democratul, precizand ca a continuat sa le manance cu mare placere chiar si in anii de liceu.
Cea mai mare sperietura a tras-o in sala de disectii
Ca si in cazul altor tineri, Nicolae Banicioiu leaga cele mai haioase povesti de anii studentiei. Pesedistul isi aminteste cum a fugit mancand pamantul din sala de disectii a Universitatii „Carol Davila” din cauza unui coleg pus pe sotii: „Eram in primul an la facultate si, ca mai toti medicinistii, eram stresat de examenul de anatomie. Prin urmare, impreuna cu alti colegi, am hotarat sa mergem noaptea la sala de disectii. Incaperea era imensa, peste tot erau mese cu cadavre formolizate, noi toti eram inarmati cu atlase de anatomie. Totul a fost in regula pana cand unul dintre colegi, vrand sa faca o gluma, a batut tare din palme. Ne-am speriat de moarte, am lasat totul in urma si am luat-o care incotro: unul dintre baieti a vrut sa sara pe geam, altul era sa darame masa pe care se afla cadavrul. Nu-mi amintesc sa fi fugit mai repede vreodata in viata”.