Nu cred nicio secunda ca pe Crin Antonescu l-a lovit din senin dragostea de politica dupa patru ani de absenta totala. Mergea asa, de mana, cu Alina Valean pe o strada din Bruxelles, cand s-a oprit brusc si i-a spus ca il seaca la lingurica de dorul PNL? Iar nevasta-sa l-a incurajat zicandu-i ca se vor petrece lucruri in UE si e pacat sa nu se bage? Bine, asta cu dragostea de PNL e discutabila, important este doar ce se castiga de pe urma amorului politic. Dintr-o data devenit modest, Crin nu vrea functii, nu vrea presedintie de partid sau de stat, vrea doar un loc pe listele de la europarlamentare.
De ce vrea un loc pe liste? Domne, el n-ar prea vrea, ca s-a rupt de politica si n-are chef sa auda de ea, dar l-au rugat niste colegi si prieteni din PNL sa participe la alegeri. Cu ce scop, daca nu il mai intereseaza? Pai, ca sa castige, ca doar nu se baga la vreo pierdere.
Genul de jucator hamesit
Sigur ca se vor petrece lucruri in UE. Iohannis e disperat sa prinda postul de presedinte al Consiliului European, Romaniei ii vine randul la presedintia rotativa a acestuia. Alina Valean se retrage, nu mai vrea sa participe la alegerile din 2019 si nici vicepresedinte al Parlamentului European nu mai vrea sa fie. Nu e pacat sa nu fructifice Crin momentul? Nu il intereseaza ca se deschide sau se inchide lista de candidati cu el, nu conditioneaza, nu are pretentii, nu cere nimic. Poate are dreptate, dar ma intreb, daca tot nu vrea nimic, de ce mai tine mortis sa fie pe liste? Am crezut ca pauza de politica l-a mai maturizat. M-am inselat. A ramas acelasi farsor cu discurs ieftin, incropit la repezeala, din care cu greu poti extrage ceva. Este acelasi Crin care a jucat si joaca toate mainile proaste, cu o pereche de optari, in speranta ca poate, la final se combina pe o chinta roiala. Genul de jucator hamesit si incapatanat.
Cine e pentru, cine e impotriva?
Cat credit i se poate acorda lui Crin Antonescu? Din punctul meu de vedere, putin, foarte putin. Naivii n-au decat sa-i acorde foarte mult, e treaba lor. Chiar si acum continua sa spuna ca nu el a rupt USL. E drept ca nici varianta cu Victor Ponta nu ar fi fost una stralucita, dar el a fost cel care a dat foc fitilului. A uitat prea repede stupoarea creata cand l-a propus pe Klaus Iohannis ministru de Interne si vicepremier. Cu specificatia, pentru cei care au uitat, ca la vremea respectiva, zilele de prezenta ale actualului presedinte in randurile liberalilor se puteau numara pe degete. A uitat, de asemenea, cum le-a jucat propriilor colegi cea mai cretina farsa, aducandu-l de mana pe acelasi Iohannis in PNL si numindu-l prim-vicepresedinte. Chipurile, s-a votat o derogare de la statutul partidului, pentru ca neamtul nu intrunea conditiile necesare. Hai sa fim cinstiti, cine avea curajul sa voteze impotriva initiativei lui?
Zambetul lui Iohannis
Aceeasi mascarada si la alegerea lui Iohannis ca presedinte al partidului, cand, pentru a da o tenta de democratie, acesta a concurat chiar cu Crin pentru functie. Si, ce sa vezi, Iohannis castiga. Bravo! In conditiile astea, privind in urma cu atentie, cine mai crede ca rolul lui Crin Antonescu in alegerea lui Iohannis ca presedinte al tarii nu a fost unul bine regizat? Nu e vorba de rezultatul votului, ci de traiectoria pe care trebuia sa i-o imprime acestuia. De ce sa nu crezi ca Iohannis nu are nevoie si nu vrea sa se foloseasca de serviciile aceluiasi alunecos Crin, dar din postura de europarlamentar? Si ce echipa ar mai face! Ma intreb, nu stiu de ce tocmai acum, daca Vadim Tudor o fi mintit cand a scris ca plata pentru Antonescu, la inscrierea liberalilor din grupul ALDE in Partidul Popular European, a fost de 100 de milioane de euro, plus alegerea sotiei ca vicepresedinte al Parlamentului European. Or, Alina Valean tocmai acolo este. Poate ca si nebunia asta cu vanzarea PNL e tot un joc pe care eu, nepriceput fiind in curvasareala politica, nu il simt, nu il miros. Simt, insa, ca dorinta lui Crin Antonescu de a deveni europarlamentar nu-i degeaba. Mai ales daca ma uit la zambetul lui Iohannis.