Scriam cu câteva zile în urmă că, indiferent de scorul la care Viorica Dăncilă va pierde alegerile prezidențiale, dorința nemărturisită a lui Klaus Iohannis este de a o păstra pe aceasta în fruntea PSD. Pare de domeniul absurdului, la prima vedere, dar ce se ascunde în spate nu e greu de decriptat. Are nevoie de un nou lider, care să-i creeze probleme încă din primele luni de mandat? Categoric nu. Are nevoie de un om care să reformeze partidul, aducându-l, atât cât se mai poate, aproape de forma inițială și care să-i pună bețe în roate la fiecare mișcare? Sub nicio formă. Simte nevoia ca PSD să-i demonstreze cu adevărat ce înseamnă să-i facă opoziție? Nici asta nu-i trebuie, pentru că, lucru știut, social-democrații se pricep mai bine la opoziție decât la conducere și i-ar face multe zile fripte.
În condițiile acestea, de ce nu ar rămâne Viorica Dăncilă bine mersi la conducerea partidului, spre satisfacerea orgoliului personal nemăsurat dar și spre liniștea lui Iohannis? De ce să ia calea bejăniei politice când poate sta liniștită pe fotoliul de lider împăcând și capra și varza, și mimând opoziția veselă, în pași de polcă? Veți spune, probabil, că Iohannis nu poate numi lideri la PSD. Hai să fim serioși, a găsit el instrumentele necesare pentru a convinge o țară întreagă că PSD e un partid de nemernici, de ce nu ar descoperi și pârghiile prin care să determine votul salvator care s-o fixeze în tronul de pe Kiseleff 10?
Întrebați calculatoarele
Odată încheiate alegerile, atât Klaus Iohannis cât și Viorica Dăncilă trebuie să-și onoreze promisiunile. Momentul este cum nu se poate mai delicat. Iohannis a cerut voturi cu nemiluita. Le-a primit. Acum trebuie să facă decontul și să deșerte desaga pe masă. A promis o Românie normală, deși nici el nu știe ce presupune asta și încă mai bate câmpii inventând definiții. A promis o Românie prosperă, deși „Guwernerul Orban” nu are în traistă decât politici de austeritate. A mai făgăduit și o Românie modernă, în care diasporenii să-și dorească să se întoarcă acasă, dar, ce să vezi, aceștia fie s-au pricopsit și nu mai au chef, fie sunt tentați de mărirea salariilor făcută de PSD, nicidecum de promisiunile lui. De ce l-au votat, totuși, într-o proporție de 95 la sută? Nu știu, întrebați calculatoarele sau sunați la SIE.
Fiasco pe linie
Pe de altă parte, Viorica Dăncilă trebuie și ea să-și onoreze promisiunile făcute în campanie. Cea mai importantă, făcută de vreo două sau trei ori, mi se pare cea potrivit căreia va demisiona în cazul în care va pierde alegerile. Îndrăznesc să spun că este cea mai importantă promisiune, pentru că celelalte ar fi căzut oricum în caz de pierdere. Inițial, spusese că va pleca de bună voie de la șefia PSD dacă nu intră în turul al doilea, de parcă miza social-democraților la prezidențiale era să prindă cel de-al doilea scrutin. Apoi a ridicat miza, plusând pe câștigarea acestora. Rezultatul s-a văzut. Unii spun că e unul normal, alții că ar fi dezastru. Și e normal, pentru că marii specialiști ai PSD nu au ținut cont de studiile și analizele sociologilor, care arătau că un procentaj în jurul valorii de 30 la sută reprezintă bazinul normal al partidului. Și nu de acum. Mai mult de unde? Iar asta înseamnă că, de fapt, ceea ce social-democrații s-au fudulit să intituleze campanie electorală a fost un fiasco. În mod firesc, o campanie electorală atrage alți simpatizanți decât cei existenți. Nu aș zice că au câștigat noi simpatizanți, din moment ce s-au impus doar în cinci județe, restul revenind liberalilor și combinațiilor politice din spatele lor.
Marele partid la un pas de a fi mic
Acum, Viorica Dăncilă spune că se va analiza riguros activitatea președinților de filiale județene. Nu se poate să răspundă ea pentru eșec, din moment ce peste 30 de județe au cel puțin câte un acar Păun numai bun de înghiontit, de tăvălit în catran și-n fulgi sau de tras în țeapă. Viorica Dăncilă, în plină criză de orgoliu, refuză să ia în calcul că poate președinții și-or fi făcut treaba, dar lumea nu a mai vrut-o. Cum poți convinge electoratul să-ți acorde votul din moment ce s-a săturat să-ți mai acorde credit? Aici, tot primarii sau agenții electorali sunt de vină? În cabina de vot alegătorul intră singur, nimeni nu știe pe ce nume a pus ștampila, dar nimic nu-l împiedică să spună, la ieșire, că și-a votat candidatul. Chestiuni de finețe, de fapt, pe care mintea Vioricăi Dănciilă nu le poate concepe și nu le admite. Imediat după închiderea urnelor, la vederea rezultatului, liderul social-democraților a declarat că nu va demisiona. A invocat că doar Congresul poate hotărî așa ceva. Mai toți analiștii cu capul pe umeri spun că refuzul ei de a se retrage din fruntea partidului ar fi un dezastru pentru PSD. Nu poți reforma un partid care nu te mai vrea. Nu poți nici măcar aduce măcar pe linia de plutire un partid împărțit în grupuri de interese, în mare parte constituite din baroni locali, veșnic flămânzi de putere. Nu mai are cine să îi controleze și nu văd cum ar putea-o face cineva. Rămânerea Vioricăi Dăncilă la șefia partidului ar duce la declanșarea unui război intern și la scindarea acestuia. Conflictul mocnea de multă vreme, se aștepta doar momentul prielnic ca taberele să ajungă față în față. Chiar dacă va rămâne în continuare președinte, Dăncilă va avea doar un grup insignifiant din ceea ce, pe vremuri, se numea PSD. Exact ce își dorea Iohannis de multă vreme. Un partid mic, de maximum 20 la sută. Nu e clar că au bătut palma?