„Holocaustul reprezinta cea mai tragica pagina din istoria umanitatii, iar astazi, gandurile noastre pioase se indreapta catre victimele cruzimii declansate de politicile antisemite. In urma cu 77 de ani, evreii romani erau obligati sa renunte la o viata normala si sa infrunte conditiile inumane din lagarele si ghetourile transnistrene”. Este un scurt citat din mesajul adresat de presedinte cu ocazia Zilei Nationale de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Fara doar si poate, gestul e de apreciat. Dar, cand vine din partea lui Klaus Iohannis, simt nevoia sa pastrez o doza de rezerva fata de el si de retorica lui.
Nu l-am auzit niciodata infierand Germania si lagarele ei de exterminare, unde milioane de evrei si-au pierdut viata. De ce? N-a mai avut loc textul in pagina? A, daca e vorba de lagarele transnistrene parca e altceva. Merge altfel, caci Transnistria nu e in Germania coanei Merkel.
Americanii nu au inghitit gogoasa
Vorbele rostite suna oarecum ciudat pe buzele lui Iohannis. Spun asta pentru ca presedintele are la activ derapaje de proportii, carora unii s-au multumit sa le spuna scapari generate de presiunea mediatica. In primavara, scos din minti de initiativa convorbirilor dintre Viorica Dancila si oficialitatile israeliene cu privire la relocarea ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim, Iohannis a trantit-o badaraneste: „nu stiu ce afaceri face Dragnea cu evrei”. In presa romana, a doua zi, stirea aparea cu textul deja periat, termenul „afaceri” fiind inlocuit cu sintagma „intelegeri secrete”. Daca stai si te gandesti bine, a fost cam din lac in put. Nu s-a rezolvat nici pe departe problema, pentru ca agentiile de lobby israeliene si organizatiile care monitorizeaza derapajele antisemite din toata lumea au concluzionat ca Iohannis a stiut foarte bine ce a zis, era constient de semnificatia spuselor lui. Degeaba au incercat consilierii lui sa dreaga busuiocul pe malurile Potomacului, opinia americanilor era deja formata si nu mai mergea povestea cu vorbeste gura fara el, ca sa mai poata fi scuzat.
Si-a si pus Europa in cap
Rabinul Menachem Margolin, a carui organizatie de la Bruxelles reprezinta evreii de pe intregul continent, a reactionat imediat. I-a transmis lui Iohannis ca folosirea unui astfel de limbaj, incarcat de conotatii si subtilitati sinistre este inadmisibil pentru un sef de stat si poate declansa semnale de alarma in randul comunitatii evreiesti. In conditiile astea, ma intreb cata credibilitate mai are Iohannis cand vorbeste despre „datoria de a pastra nealterata memoria victimelor Holocaustului si de a evita repetarea atrocitatilor care ne-au pervertit sufletele si ne-au mutilat istoria”? Cat e discurs politic, cat e declaratie sincera?
Unde e compasiunea?
Pe de alta parte, o farama din trecutul lui Klaus Iohannis ma face sa fiu destul de rezervat cand vorbeste despre evrei. Pana sa intre in PNL, a fost presedintele Forumului Democrat al Germanilor din Romania. N-ar fi nimic rau in asta daca FDGR nu s-ar fi declarat urmasul Grupului Etnic German. In fapt, un truc ieftin rezolvat la judecatorie intre Primaria din Sbiu, cu Iohannis primar, si FDGR, cu Iohannis presedinte. Si poate nici asta nu ar fi fost cine stie ce mare grozavie daca Grupul Etnic German nu ar fi fost organizatie nazista, dupa cum s-a stabilit de catre Puterile Aliate, atat prin Tratatul de Pace cat si prin Conventia de Armistitiu. Deja „organizatie nazista” si „evrei” sunt notiuni care nu pot fi alaturate, oricat de tare s-ar stradui Iohannis sa dea bine cand se roaga la Zidul Plangerii sau cand, teatral, devine trist cand vorbeste despre Holocaust. Ca o judecatoare de instanta inferioara anuleaza un Decret regal de desfiintare a Grupului, un Tratat semnat de Aliati si o Conventie internationala nu l-a preocupat niciodata pe Iohannis. Grupul Etnic German, din cate se stie, a confiscat proprietati care acum valoreaza peste 15 miliarde de euro. Printre ele, multe au apartinut evreilor. Dupa ce a preluat acest imens patrimoniu prin FDGR, eu nu am auzit ca Iohannis sa dispuna restituirea lor. Despre ce compasiune fata de evrei vorbim, Iohannis? „Fie ca memoria victimelor Holocaustului sa ramana vesnic in inimile noastre!”, isi incheie el, la fel de teatral, mesajul. Si casele lor la FDGR, nu?