Gestul presedintelui de a parasi sedinta CSAT, fara scuze, fara explicatii si fara motivatii este incalificabil. Nu am spus-o si nu o spun doar eu. Are legatura cu protocolul elementar cum are si Iohannis cu realitatea in care, totusi, presupui ca ar trebui sa traiasca. Adica niciuna. S-a ridicat de la birou, a zis ca sedinta se suspenda si dus a fost. Noroc cu Eugen Teodorovici care i-a atras atentia ca ar fi putut spune macar la revedere. Sfidarea totala a ministrilor prezenti denota superioritatea? Nicidecum. Este doar o forma de manifestare a urii ce o nutreste fata de guvern.
Intorsul spatelui il descalifica total si il face nefrecventabil. N-a invatat nimic de cand sta pe fotoliul de presedinte. N-a invatat ca iti trebuie suplete in discurs, arta de evita infruntarile directe intr-un dialog si o intelegere perfecta a subiectului.
Inca o palma data PSD
Este de ajuns sa parcurgi, chiar si in diagonala, declaratia facuta la scurt timp dupa ce plecat din sedinta, pentru a intelege ce anume a provocat deranjul presedintelui. Conta ca o parte din luna ramanea greu de acoperit la capitolul salarii ale anumitor bugetari? Nu, pentru ca, in primul rand, voia sa demonstreze ca avea dreptate cand spunea ca guvernul nu mai are bani de salarii si pensii, chit ca nu asa stau lucrurile. Nu, pentru ca rectificarea bugetara nu s-a facut dupa cum a crezut el ca poate suci lucrurile. Ori e ca el, ori nu mai e nimic. Nu a facut altceva decat sa incerce sa mai desconsidere inca o data PSD, trimitand guvernul acasa sa-si refaca lectiile. Iar deranjul de care vorbeam se refera strict la banii serviciilor speciale, de a caror existenta depinde dobandirea celui de-al doilea mandat la Cotroceni.
Atingerea la portofel
Daca nu te plictisesti si rezisti sa citesti declaratia lui ramai blocat, nu surprins. Atata patima, prost disimulata, nu se intalneste chiar asa de usor. Atata minciuna, de genul ca securitatea Romaniei este pusa in pericol de diminuarea fondurilor alocate serviciilor, n-ai sa gasesti nici la tribunal, la procesele de divort. Ceea ce Iohannis nu vrea in mod intentionat sa spuna este ca toate serviciile respective, ca se numesc SRI, STS, SIE sau SPP, au bani de ajuns. Reducerea bugetelor destinate lor nu le afecteaza activitatea sub nicio forma. Numai unul ca Iohannis, dator vandut lor, poate debita asemenea enormitati. Stie si el ca, daca aproba sa fie atinse la portofel, sansele lui de a castiga alegerile din 2019 se reduc dramatic si e trimis in zona de nesiguranta totala. Socoteala lui de prost gust sfideaza orice logica: dati voi banii ca sa ies eu presedinte.
Filaje grele, prejudicii imaginare
In egala masura, Iohannis nu a spus niciodata si nici nu cred ca va spune despre ce securitate a Romaniei este vorba. SRI-ul, din cate am vazut pana acum, mai mult a plimbat hartiile pe sub usile judecatorilor, cu indicatii pretioase privind condamnarea celor ajunsi in ghearele mancatoarei de oameni. Pe de alta parte, fonduri nelimitate pentru tot felul de aiureli cu filaje si interceptari, actiuni care ajungeau si pana la 3.000 de euro pe zi. Mai aveau putin si se filau ei intre ei, numai sa se cheltuie fondurile operative si sa se mai ceara suplimentari. Nici Iohannis, nici Hellvig, Codruta Kovesi sau Augustin Lazar nu scot o vorba despre dosarele in care Inalta Curte a pronuntat solutii de achitare, dar in care sumele cheltuite pe filaje si interceptari depasesc cu foarte mult presupusul prejudiciu. Prejudiciu dovedit, pana la urma, a fi imaginar. Banii astia de unde ii recupereaza statul?
Da’ cu saibele ce faci?
Daca tot s-a terminat cu protocoalele, dupa cum ne ameninta Hellvig, nu vad de ce ar mai fi nevoie de cheltuieli atat de importante si de ascunse. Doar la SPP nu se termina nimic. Ramane, in continuare, cea mai faraonica structura de securitate, tinand cont de profilul ei. Ce securitate, Iohannis? A inceput cu 700 de oameni si a ajuns la 2.000. Pana si cei de acolo recunosc ca 1.000 de angajati ar fi mai mult decat de ajuns si, la atata puzderie, oricum s-ar calca pe bataturi. Ceea ce Iohannis se face ca nu stie este ca structurile dezafectate din interior si-au varsat soldatii in curtea Cotrocenilor. E nevoie de informatii si contrainformatii, dar resul? Toata lumea face paza, de zici ca cineva ar vrea sa ne fure presedintele si sa fuga cu el in Zanzibar. De ce nu ne spune Iohannis cum baietii au stat o luna de zile la tenis cu piciorul, la pux boxe in pomi pentru intaia Georgeta a tarii, sa-i fie gadilat bine auzul? Au aprins luminile la terenul de tenis, au pus si strans fileul si au pazit aerul dintre pomii de la Neptun. Nu stie? Cum, nu i-a spus Pahontu? Pentru asta trebuie fonduri suplimentare? Rolul lui Iohannis, in toata aceasta combinatie, pare a fi fost sa traga de timp. Un timp in care, stiind ca vine rectificarea bugetara, baietii din servicii au facut shopping in draci. Si-au cumparat bocanci de iarna, ochelari de soare, de toamna si de primavara, becuri, saibe si piulite, cabluri electrice, bormasini si toate nebuniile. Si pentru asta e nevoie de bani in plus? Nu cumva securitatea Romaniei este atacata si de lipsa unui agent care sa guste apa din piscina? Iohannis, termina cu prostiile. Se vede, si nu de acum, pe ce parte joci.