Ieri a avut loc ultima descindere in subteran pentru cei 1500 de mineri din Prosper-Haniel din Bottrop, in bazinul carbonifer Ruhr, ani la rand o zona cheie pentru industria germana.
Inainte ca minerii din Prosper-Haniel sa-si puna echipamentele in cui, o ultima bucata de carbune va fi adusa la suprafata in cadrul unei ceremonii in prezenta presedintelui Germaniei, Frank-Walter Steinmeier. In plina explozie incepand cu secolul XIX, minele de carbune din Ruhr au fost combustibilul dezvoltarii tarii. Carbunele a fost principala resursa energetica si cea mai importanta materie prima a Germaniei, prezenta in oriuce negociere a tarii dupa cel de-al doilea razboi mondial. La nivel european, in jurul carbunelui german a debutat integrarea economica a fostelor tari dusmane, odata cu Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, fundatia pentru Comunitatea Economica Europeana care a devenit in final Uniunea Europeana. Dar, incepand cu anii 60, carbunele din Ruhr a devenit incapabil sa rivalizeze cu preturile scazute a carbunelui produs in strainatate, guvernul mentinand sectorul artificial, cu pretul unor subventii colosale: un miliard de euro in 2017. In ciuda programelor de tranzitie energetica lina, 40% din electricitatea Germaniei depinde de carbune sub doua forme: huila si mai poluantul lignit. Tara se bazeaza pe mai multe mine uriase de lignit, mine la suprafata, pentru a alimenta centralele pe carbune. Presat de angajamentele climatice si de emisiile de carbon, guvernul german va anunta in februarie marile linii a planului de abandon progresiv a carbunelui, prevazut la orizontul lui 2050.