Au fost interviuri pentru funcțiile de procurori-șefi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. De fapt, n-au fost interviuri. Și nici audieri n-au fost. A fost doar un circ la care s-a râs continuu. Nu în sală, pentru că procurorii nu au curaj să râdă. Apoi, ar fi râs chiar de ei înșiși și nu se făcea, căci totul a fost transmis în direct. Nu la vreo televiziune, pentru că s-ar fi oprit românii din lucru să se minuneze cine sunt ăia de îi bagă la gherlă. Și ar fi râs. Și poate ar fi tras și un scuipat pe televizor.
Pe Cătălin Predoiu, ministrul Justiției, l-a lovit zorul terminării provizoratului de prin Parchete. E bine că social-democrații nu au fost lăsați să organizeze selecția procurorilor-șefi. Totul ar fi fost sobru, profesionist și trist. Candidații nu ar fi înțeles că țara vrea hohote de râs. Pe când așa, cu cei intervievați, liberalii au demonstrat ce oaste de strânsură pot aduna. Una făcută din ce-a rămas de la comuniști și dată report la fiecare schimbare de epocă.
Nudism profesional
Spiritul lui Augustin Lazăr este viu în Parchetul General, DIICOT și DNA. O dovedesc răspunsurile la întrebările adresate, dar și proiectele de management ale candidaților. Nu contează ce faci, ci doar ce spui că vei face, deși din gură le ieșeau numai perle. Ideea ministrului a fost genială, cu transparența totală. ”Am optat pentru această procedură pentru a da încredere că încercăm să evaluăm toate faţetele capacităţii de conducere a sistemelor publice”, a afirmat Predoiu. Foarte mișto! Niciun partid și niciun ministru n-ar fi avut curajul să facă nudism profesional cu unii care, dacă nu se agață de pix în timp ce vorbesc sau nu cotonogesc limba română nu se simt procurori. Ministrul zice că astfel „poate avea o imagine cât mai completă asupra calităţilor pe care le au candidaţii.” Da’ și noi, ce de-a calități am văzut cum se scurgeau din gurile lor, maculând inteligența privitorilor.
I-ar spune, dar nu știe cum
Nume multe, nume diverse, care băteau la poarta consacrării și nu le deschidea nimeni. Nici nu avea cine, căci Predoiu nu voia nume care să știe să facă anchete, ci doar candidați care să știe să conducă sisteme care fac dosare. Hai, lasă-mă!
Mi-aș fi depus candidatura, dacă întruneam condițiile, numai de dragul de a-i răspunde că știu să conduc sistemul de frânare sau sistemul bielă-manivelă, dar Predoiu, după cum o spun ochișorii lui mici și înfundați, nu are simțul umorului. Și apropo, despre dosarele pe care el nu le-a făcut niciodată putem discuta? Ce să apreciezi când are mintea fixată pe sisteme? Sistemul binomului SRI-DNA i-o spune ceva? Sistemul de trimitere în judecată fără probe și cu decizii venite în plic merge? Sau despre asta era vorba și nu știa cum să îi spună?
Ce treabă are procurorul cu dosarele?
Unul voia monitorizarea presei. Care presă, procurorule? Aia care întreabă cum se freacă berbunca în dosarele delicate? Aia care indispune procurorii întrebând cum se simte Carmen Iohannis cu dosarul în care se așteaptă prescripția ca să se închidă și să-i nu-i mai provoace insomnii? Aia care răscolește prin tot felul de hârtii și descoperă cum se măsluiesc probele? Sau aia care lăuda bilanțurile triumfaliste ale Codruței Kovesi? Apoi, apare un altul care vrea comunicare pe verticală și pe orizontală. Zău? În cerc nu? Nu știu la ce ajută chestia asta, dar procurorul riscă să gâfâie de alergătura asta de la stânga la dreapta și de sus în jos. Și dosarele? Păi aici nu e vorba de dosare, ci de sisteme, după cum zicea și Predoiu. Chiar, ce treabă are procurorul să facă dosare?
Facem pariu?
Pentru prima dată din comisia de examinare a făcut parte și un psiholog. Dacă ar avea curajul să-și spună deschis opinia profesională despre ce a auzit la interviuri, despre comportamentul procurorilor și despre tendințele unora de a se agăța de funcție cu orice preț cred că s-ar putea scoate un bestseller. Niște unii au fost atârnători toată viața de servieta șefilor, uitând că meseria de procuror înseamnă altceva. Alții au absolvit Facultatea de Drept cu specializarea Procuror-șef adjunct și nu s-au mai dezlipit de scaun decât atunci când miroseau că e rost de Procuror-șef în CV. Câte dosare au rezolvat? Păi nu de asta este vorba la interviuri, ce naiba. Sincer, nu văd rostul vânzolelii ăsteia. Lucrurile se rezolvau mai simplu dacă Predoiu îl numea Procuror General pe Dincă. Gheorghe Dincă. Ăla din Caracal. E tobă de Penal, cu practică, nu cu impresii artistice la recepții cu partenerii strategici sau prin ADN-ul de Drept moștenit din familie. Are experiență cât toate Curțile de Apel la un loc și e singurul care a pus Justiția cu botul pe labe. A încălecat-o cum Predoiu nu o să reușească vreodată și a pus-o în ce poziție a vrut el. I-a cărat pumni în cap, în gură, i-a dat șuturi și știe ce să ceară de la ea. Iar dacă Justiția nu face cum vrea el, să te ții belele. În sus, în jos, pe diagonală, de la stânga la dreapta, de la Caracal până în Piața Constituției. Facem pariu?