De la inceputul actiunilor agresive ale Rusiei impotriva Ucrainei, Moscova a acuzat Alianta Nord Atlantica de amenintari si actiuni ostile. Care este realitatea?
O prima acuzatie rusa: prezenta NATO in regiunea Balticii este periculoasa. Urmare a actiunilor ruse impotriva Ucrainei, raspunde NATO, Aliatii au cerut intarirea prezentei NATO in regiune. In 2016, NATO a deplasat patru grupari tactice, multinationale, insarcinate sa asigure o ”prezenta avansata crescuta” in Estonia, Letonia, Lituania si in Polonia, devenind, in 2017, deplin operationale. Peste 4500 de militari europeni si nord-americani lucreaza in stransa colaborare cu fortele apararii din tarile vizate. NATO arata ca prezenta sa in regiune este la cererea tarilor gazda, majoritatea locuitorilor tarilor Aliantei situati in regiunea Balticii asociind NATO cu protectia tarii lor. Fidele angajamentelor Aliantei in materie de transparenta, Estonia, Letonia si Lituania au primit, in 2017 si 2018, inspectori rusi care au vizitat mai multe locatii militare, inclusiv cele folosite de gruparile tactice multinationale ale NATO.
Scutul antiracheta
O alta acuzatie a Moscovei este ca scutul antiracheta al NATO reprezinta o amenintare pentru Rusia. Aceste instalatii, a replicat Alianta, sunt doar defensive si nu sunt indreptate contra Rusiei. Acordurile bilaterale semnate de SUA si tarile gazda nu permit folosirea locatiilor care gazduiesc aceste rachete in alte scopuri decat apararea antiracheta. Sistemele asigura o aparare contra rachetelor balistice provenind din exteriorul regiunii euro-atlantice, deci amenintarile Rusiei ca vor lua tarile gazda drept tinte sunt, in opinia NATO, ”inacceptabile si contraproductive”.
Izolarea si marginalizarea Rusiei
Si aceasta este o marota a Kremlinului, chiar daca NATO a incercat sa construiasca o relatie de cooperare cu Rusia inca din 1990, facand primul pas pentru un dialog la summit-ul de la Londra. In anii urmatori, Alianta a creat Parteneriatul pentru Pace si Consiliul de parteneriat euro-atlantic, deschise toate tarilor Europei, inclusiv Rusiei. In 1997, NATO si Rusia au semnat actul fondator pe baza caruia a fost creat, in 2002, Consiliul NATO-Rusia. In ciuda unor colaborari bilaterale in domenii ca lupta antidrog, antitero, salvarea echipajelor de submarin sau planuri civile de urgenta, in martie 2014, dupa actiunile agresive ale Rusiei contra Ucrainei, NATO a suspendat cooperarea practica cu Moscova, chiar daca nu a inchis total canalele de comunicare cu Rusia.
NATO nu a promis ca nu se va extinde
Moscova reproseaza Aliantei ca, dupa Razboiul Rece, a promis ca nu se va extinde. Nu exista, arata NATO, nici un document care sa indice ca o asemenea decizie a fost luata de NATO. Politica ”portilor deschise” a NATO se bazeaza pe articolul 10 din documentul fondator al Aliantei, Tratatul Nord Atlantic (1949), care stipuleaza ca adeziunea la NATO este deschisa ”oricarui stat european susceptibil de a favoriza dezvoltarea principiilor prezentului Tratat si de a contribui la securitatea regiunii Atlanticului de Nord” si ca orice decizie de extindere a Aliantei trebuie sa fie luata ”prin acord unanim”. NATO nu a abrogat articolul 10 si nu a limitat posibilitatile de largire a Aliantei. In cursul ultimilor 65 de ani, 29 de tari au ales liber si suveran sa adere la NATO. Nici una din aceste tari nu a cerut parasirea NATO, drept acordat explicit aliatilor de articolul 13 din tratatul de la Washington, documentul fondator al Aliantei. Pe de alta parte, in momentul pretinsei promisiuni de ne-extindere invocata de Rusia, Pactul de la Varsovia era in vigoare. Membrii Pactului nu s-au pus de acord asupra disolutiei lui decat in 1991. Ideea aderarii acestor tari la NATO nu era la ordinea zilei in 1989, fapt confirmat si de fostul si ultimul lider al URSS, Mihail Gorbaciov.
Rusia, incercuita de NATO
Des rostita de Vladimir Putin, aceasta acuzatie face, evident, abstractie de realitatea geografica. Frontierele terestre ale Rusiei se intind peste 20.000 de kilometri. Din acestia, doar 1215 kilometri sunt frontalieri cu tari membre NATO. Rusia are frontiere comune cu 14 tari. Doar cinci dintre ele sunt membre ale Aliantei. In afara teritoriilor tarilor NATO, Alianta nu mentine o prezenta militara decat in doua locuri: in Kosovo si in Afganistan. Este vorba aici de operatiuni duse sub mandat ONU, cu asentimentul Consiliului de Securitate al ONU, in care Rusia este membru. In schimb, Rusia mentine o prezenta militara (baze si soldati) in trei tari: Georgia, Republica Moldova si Ucraina, evident fara consimtamantul guvernelor lor.