Nu fac parte din categoria celor care tocesc pragul bisericii. Nici cruci nu fac in autobuz cand trec prin fata ei. Nu vad sensul. Sau poate imi scapa mie. Ii vad pe cate unii cum se reped sa se inchine ca la concurs si ma intreb de ce n-o fac si cand merg cu metroul, trecand pe sub biserici. E acelasi lucru, in fond, dar facut dintr-o pozitie la care nu se gandeste nimeni. Fara rautate, ma intreb daca lumea s-o inchina si cand s-o boteza vreo statie de metrou cu nume de sfant. Urmeaza Sfantul Sfintit Mucenic Pafnutie, cu peronul pe stanga. Sau nu se pune, ca ar fi pacat? Sau sfantul e prea marunt?
Sfintirea Catedralei Mantuirii Neamului a fost evenimentul zilei. Unul asteptat de multa vreme, dar pe care eu ma tem ca nu l-am perceput la valoarea pe care ar fi vrut sa i-o dea Patriarhul Daniel si Biserica Ortodoxa Romana.
Una alba, una neagra
Nu critic lucrarea, nu critic importanta ei si nici banii cheltuiti. Nu reprosez nimanui ca, de banii aia, se putea face altceva. Dar nu pot sa nu remarc vointa de a face ceva. De ce nu o fi existat asemenea vointa si cand a trebuit sa facem spitale, scoli si autostrazi? Ce ne-a oprit? In 30 de ani nu am facut altceva decat sa ne complacem in constructii imaginare, ce rareori au depasit nivelul de „pe hartie”. La spitale nu s-a sapat nicio palma de pamant. Si nici nu se va sapa prea curand din cate se pare. La autostrazi reparam ce s-a construit ieri, iar faza asta nu o sa depasim pentru ca in fiecare zi mai cade cate o bucata. Daca tot reparam, cand le mai terminam? Scoli? Sa fim seriosi. Nu reusim sa trecem de momentul cand ba cade tavanul, ba au toaletele in curte. In schimb, cand a venit vorba de Catedrala, vointa a functionat. Un popor a vrut o Catedrala si in opt ani a construit-o si a si sfintit-o. Cum de i-a reusit asta, iar restul nu? Si daca au existat bani si pentru una, si pentru alta, de ce intr-un loc au ajuns, iar dincolo, cu aceeasi suma, abia se mai trage o linie pe un plan care zilnic se schimba?
Bani, bani, bani
Cu ajutorul lui Dumnezeu, spunea Patriarhul Daniel, am reusit sa construim Catedrala Mantuirii Neamului. Fara suparare, mi se pare cam mult, Inalt Prea Sfinte Parinte. Banii nu au venit de la Dumnezeu, nu i-a avut pusi bine si i-a scos cand a fost nevoie de inca cinci betoniere pentru un planseu. Donatii venite din partea Bisericii? Desigur, dar aia sunt banii enoriasilor, ei au fost cei care i-au bagat in cutia milei. Cand Biserica a incasat si incaseaza sume deloc de neglijat din vanzarea de lumanari, icoane, carti de rugaciune, cruciulite, anafura sau mai stiu eu ce tot enoriasul este cel care baga mana in buzunar. Bani la botez, bani la inmormantare, toti sunt ai credinciosilor, fara drept de tagada. Nu am auzit ca lucrurile sa stea invers, Dumnezeu platindu-ne ca sa ne cununam sau imprumutandu-ne ca sa facem fata unor astfel de evenimente. Cat despre donatiile venite de la primarii, de la guvern sau de la consilii judetene, Inalt Prea Sfinte Parinte, tot banii cetatenilor sunt, adunati acolo din taxe si impozite. Indiferent ca sunt de la credinciosi sau nu, banii au ajuns in punga Bisericii, nu au venit de la Dumnezeu.
Nici Al de Sus nu mai pricepe
E ciudat cum Patriarhul Daniel a uitat sa multumeasca tocmai credinciosilor pentru eforturile facute. Eu, cel putin, nu am auzit spunand asa ceva. Pe de alta parte, nu am cum sa nu ma bucur de un alt simbol al romanilor si al istoriei lor. Nu stiu insa cat de mult ne vom mantui, pentru ca suntem egoisti, pizmasi si rai. Facem cruci in biserica, iar la iesire injuram cu patos. Preotii ne dezamagesc, lipsind exact atunci cand ar fi mai mare nevoie de ei, iar cand apar afiseaza o opulenta in deplin contrast cu ceea ce predica. Romanii sunt credinciosi, fara doar si poate, dar nu mai inteleg cum sa se mantuiasca. Atunci cand slujitorii Bisericii le arata punga Domnului in loc sa imprastie cuvantul Domnului? Cand, fereasca sfantul, daca vor avea nevoie de buncarul atomic din Catedrala, sa constate ca nu sunt pe lista VIP-urilor si ca nu au acces in adapost? Nu vreau sa vorbesc cu pacat, dar cred ca nici Dumnezeu nu mai intelege ce se intampla sub el.