Sfantul Mucenic Metodie, Episcopul Patarelor
Acest placut al lui Dumnezeu, Metodie, incredintandu-se din tinerete lui Dumnezeu, s-a aratat vas curat si locas al Sfantului Duh. De aceea, prin alegerea dumnezeiasca, s-a invrednicit de cinstea arhiereasca si a luat pastoria oilor cuvantatoare din cetatea Patara, care este in partile Liciei.
Acolo pastea turma sa bine si cu iubire de Dumnezeu, luminand cu cuvinte line plinirea Bisericii. In acea vreme, se sculase eresul lui Origen, care insela pe multi. Acel eres vazandu-l arhiereul lui Hristos ca se intareste, s-a ridicat impotriva lui ca un pastor ales, si cu cuvintele sale l-a ars pe acela, ca si cu niste foc dumnezeiesc, pierzand tot intunericul si ceata cea ereticeasca cu preainteleptele sale invataturi si cu darul cel dumnezeiesc.
Cuvintele lui, cele de Dumnezeu insuflate, au stralucit in toata lumea ca niste fulgere si vestirea lui ca un glas de trambita de gand a iesit in tot pamantul. De aceea, nesuferind vrajmasul cel nevazut indrazneala si ostenelile lui cele mari pentru Biserica lui Hristos si pentru dreapta credinta, a inarmat asupra lui pe vrajmasii cei vazuti, pe slugile sale, adica pe elinii care se inchinau idolilor, indemnandu-i ca prin chinuri sa ucida pe slujitorul lui Dumnezeu, care mai inainte de mucenicie se imbracase intru omorarea trupului cea facatoare de viata. Deci, prinzand paganii pe Metodie, arhiereul lui Hristos, i-au taiat capul cu sabia si sfantul s-a mutat la viata cea mai buna. Astfel, cel ce mai inainte slujea Mielului lui Dumnezeu, dupa aceea, el insusi, ca un mielusel junghiat, s-a adus jertfa vie lui Dumnezeu.
Pentru aceea, s-a impodobit si cu indoite cununi, fiind aparator viteaz al dreptei credinte. El s-a luptat impotriva eresurilor si inaintea elinilor a marturisit pe Hristos cu indrazneala, pana la varsarea sangelui si la sfarsitul sau cel mucenicesc. Si a patimit pentru Hristos in imparatia lui Avrilian.
Sfantul Calist, Patriarhul Constantinopolului
El s-a numit „Xanthopol” dupa chilia cu acelasi nume din Sfantul Munte Athos, unde s-a nevoit vreme indelungata alaturi de fratele lui duhovnicesc, Ignatie. Cu acelasi Ignatie, Sfantul Calist a scris cele o suta de capete despre isihie, ziditoare pentru cei ce le citesc cu luare aminte, fiind rodul cercetarii si trairii personale intru duh de nevointa, smerenie si rugaciune. Lucrarea aceasta este una dintre cele mai insemnate din toata literatura ascetica. Asupra Sfantului Calist a avut o inraurire covarsitoare Sfantul Grigorie Sinaitul, caruia i-a scris si Viata. Fiind inaltat Patriarh al Constantinopolului, Sfantul Calist s-a imbolnavit si s-a savarsit catre Domnul pe cand se afla intr-o calatorie spre Serbia. Mai inainte de a intreprinde aceasta calatorie lui i s-a proorocit timpul iesirii din viata aceasta de catre Sfantul Maxim Kavsokalivitul de la Sfantul Munte Athos.
(Inceputul Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel)