Vladimir Putin a recurs la amenințarea supremă: a pus în stare de alertă forțele de descurajare nucleară. O amenințare directă la adresa oricui l-ar putea împiedica să-și continue invazia în Ucraina. Mai ales la adresa țărilor NATO, din care face parte și România.
În logica Kremlinului, deci și a ambasadorului Rusiei la București, Valeri Kuzmin, țările Alianței vor fi primele vizate de un eventual atac nuclear, în condițiile în care Alianța este, în ochii lui Vladimir Putin, principalul adversar al „integrității Rusiei”.
Apocalipsa Capitalei
La 30 octombrie 1961, URSS a detonat „Bomba Țarului”, cea mai puternică armă nucleară construită și detonată.
Un atac nuclear asupra Bucureștiului cu o bombă similară cu „Bomba Țarului” ar însemna o eliminare totală, potrivit unei simulări Outrider.
Practic, Capitala și localitățile din jur ar fi distruse. Unda de șoc s-ar întinde pe o suprafață de 893, 65 km pătrați, presiunea fiind suficient de puternică pentru a distruge majoritatea clădirilor.
Căldura ar afecta o suprafață de 8289, 25 km pătrați. Raza maximă a mingii de foc, care ar fi mai fierbinte decât suprafața Soarelui, ar fi de 113, 31 km pătrați.
La scurt timp după detonare, materialele nucleare emit o explozie de radiații sub formă de raze gamma și neutroni. Radiațiile s-ar extinde pe o suprafață de peste 80 km pătrați.
Simularea arată că sute de mii de persoane ar fi ucise și alte sute de mii rănite.
Dintre cei care ar supraviețui căldurii și undei de șoc, 50% până la 90% ar muri în chinuri din cauza otrăvirii cu radiații în decurs de câteva ore până la câteva săptămâni.
Mama tuturor bombelor
La 30 octombrie 1961, URSS a detonat „Bomba Țarului”, cea mai puternică armă nucleară construită și detonată.
Sub numele de cod „Ivan”, bomba cu hidrogen, cu o greutate de 27 de tone, avea o putere de 50 de megatone și a fost detonată în arhipelagul Novaia Zemlia.
Cu această armă, care a fost construită într-un singur exemplar, Kremlinul dorea să demonstreze întregii lumi superioritatea URSS în cursa nucleară.
Un bombardier Tu-95V a lansat bomba de la o altitudine de peste 10.000 de metri, fiind detonată la o altitudine de 4.000 de metri.
Fapt esential pentru supraviețuirea piloților, a fost concepută o parașută pentru a încetini căderea bombei și a permite avionului să se îndepărteze la o distanță de aproximativ 50 de kilometri de explozie, în timp ce un alt avion (Tu-16) a înregistrat și observant testul.
Explozia a generat o minge de foc de 6 km diametru și care a generat o lumină vizibilă de la 1.000 km distanță, și o ciupercă atomică de 64 km înălțime și peste 30 km diametru.