Am mai folosit titlul aista si ca si atunci va spun curat ca e din Negruzzi, mos Costache Negruzzi, „Scrisoarea a XII-a, Pacala si Tandala”, citat si de G. Calinescu in articolul „Sensul clasicismului”. Negruzzi, bre, nu „va radeti”, batranul acela cu Alexandru Lapusneanu, poate cea mai clara si mai simpla novela romaneasca, Negruzzi, ei da, despre care formidabilul cititor care fuse Fundoianu spune ca ilustra linia Merimee, al cu Carmen, cunoscuta mai abitir dupa opera lui Bizet. Vine sa ilustreze obiectivitatea prozei, aglomerarea de paremii, „gnomismul” rabelaisian al autorului Lapusneanului. Intre behehe si mihoho, aici ne gasim pe axa vremii. De altfel, eroii centrali ai nostri oscileaza intre Ion si Dinu Paturica, devenit Mitica, din mahalalele Bucurescilor — atentie mare, capitala avea doar mahalale, ca asa era impartita! Si din astea, cele mai importante sunt Rahova, Grivita si Oborul!
Ei bine, iaca, la peste saizeci de ani de la tiparire, vorbele emise raman in picioare, daca se poate spune asa. Sau in eter, ca un soi de satelit aflat pe orbita ideilor generale. Sigur ca dupa anul de gratie 1990 in lumea romaneasca s-a intamplat ceea ce trebuia, din pacate, sa se intample: o pulverizare totala a autoritatii si o inghesuire de orgolii tampe. Nici o aparitie proaspata, doar debuturi (si destule rebuturi) intarziate, plus o oarecare mijotare de legionarism ascuns in epigrame de dreapta. Ce atata bocet pe umerii marilor liberali? Desigur, alde Bratienii erau altceva, dar nu mai sus de niste functionari onesti care, certaminte, au facut Romania moderna ca institutii de forma si l-au tradat pe Cuza, dar se vede cum au facut-o, au dreptate Eminescu si Caragiale sa-i ia la tabacit! Si acum, ce sa zic, mari seniori dovediti turnatori !!!
In mlastina din prezent nu se incheaga extrem de multi si de diversi actanti, de proiectii memorabile cu exceptia parvenitului de orice tip. Alt subiect general ar putea fi, desigur, mitocania — gasibila la toate palierele — dar care este mitocania de sfarsit de razboi, banala si general valabila, mitocania si bulibaseala, pardon, de dupa intrarea calului troian in cetate. Noi fiind dinspre Troia, gavarim aici metaforicos despre calul troian al Evropii, sub forma de directive. Inainte aveam decrete, acum avem directive!
Infocata realitate ne cuprinde acusica, la inceput de campanie de ingrasamant electoral de toamna! Cozi de topor (nu Roland Topor, ala are humor, nici vechiul Topor de la meteo — apropo, ati vazut cum pot unii sa fie condamnati la talieni ca prezic mici cutremure aiurea? Asa ar trebui sa fie condamnati si „ziaricii” care fac taraboi mai dihai decat politrucii si ne induc in oroare!) si ciocanari autentici se cearta pe coceni descuamati la Bruxelles! Oameni buni, sa fim seriosi si bine informati: nimeni, absolut nimeni nu da doua parale acolo pe fratii Orban, fratii Petreus erau mult mai importanti si mai adecvati, ca sa nu mai amintim aici de fratii Nunweiller! Cine se uita in gura lui alde Macovei sau Eba? Ne dam mari degeaba, zau asa! Cum ne dam cu olimpicii. Am mai spus-o, avem un sistem de invatamant mai rapid, americanii, canadienii fac liceul de treispe clase, pana intr-a unspea fac sport si apoi rad cam ceea ce efectuam noi la Politehnica! Sigur ca suntem si buni, dar vreau sa vad un olimpiot intr-un mare si serios colectiv de cercetare nobelizabil, nu rebuturi ca Papahadji asta sau ca bastardul de Balconschi! Ati vazut ce i-a facut Cristi Teo, fost coleg de-al mieu si fost prieten, unuia, Pistrian Creda sau vitavercea? Si ala cu inclinatie de jeniu, dar cu facies de maniaco-depresiv si atins de galbinare! Un prost respingator ca si damicelele La Vas qui rit, Baftoiu, Tartoiu sau Prealongue, tate insirate pe andrelele politicii de maidan! Ma mir ca nu iau si astea diplome si embleme, cum isi impart ministerele si casa fosta regala, ca vorba ceea, unde-i Rege nu-i tocmeala (asta, nea Cornele, e din mine, ailalta, cu Van Ghelie era, cum spusai, din Ciutacu!).
Vreme jupuita, bezmetica, imprastiata. Si noi, aflati cu teasta in nisip intre ridicarile de imunitate de la Est la Vest, Doamne fereste! Aflati si noi in treaba sau mimand aflarea in treaba! Un ultim gand, ca tot mi-e drag Empire-ul: bietul Lance Armstrong, chiar daca sunt convins ca s-a fost dopat, nu merita asa ceva! Oameni buni, omul asta a invins cancerul, indiferent pe ce reteta, nu putea sa i se acorde macar un tur sau baremi un loc trei castigat dupa declansarea bolii aleia nenorocite? Sa him umani si objectivi!
A aparut numarul din octombrie al revistei „Literatorul”, publicatie de literatura si arta editata de Biblioteca Metropolitana „Mihail Sadoveanu” – Bucuresti.