Marii invingatori ai alegerilor prezidentiale sunt Iohannis si Macovei, dar nu despre ei vreau sa scriu, ci despre marii perdanti. In urma cu vreo doua luni, pe feisbuc era panica pe motiv ca am fi putut avea o finala Ponta-Udrea, „mai trista decat Iliescu-Vadim, din 2000”. Ce mai inseamna, azi, Ponta si Udrea?
Ponta este cel mai insingurat invins din ultimii 25 de ani. Votantii lui il injura, dar nu-l pot uri cu aceeasi patima ca liderii PSD. Acestia au umplut un stadion la lansarea candidaturii lui Ponta. Acum l-au lasat ca pe Lenin, singur in mausoleu. Ca sa-si justifice porecla de Mickey Mouse, Ponta n-a trecut brusc de pe stadion in mausoleu. S-a oprit si intr-o discoteca. Iar mana lui dreapta, Dragnea, a defilat la brat cu Basescu, prin Palatul Cotroceni. La doua-trei saptamani dupa alegeri, lui Ponta nu i se mai spune nici macar Mickey Mouse. L-ar fi ajutat. Mickey e simpatic. Si nu se erodeaza. Se scoate mereu in desenele alea animate. Dar nici pe Walt Disney nu-l poti compara cu Adrian Nastase. Unul desena, celalalt aduna opere de arta. Daca ar fi strans si tablouri pictate de artisti contemporani, eventual studenti, era bine. Nastase a inceput drumul colectionarului direct cu implinirea.
Ajungand la doamna Udrea, prefer sa reiau o insemnare de-a mea de pe feisbuc, din 2 noiembrie — ziua primului tur de scrutin — pe care n-am publicat-o in ziar. „In ultimul numar al «Romaniei Literare», am citit un grupaj de poezii semnat Oana Boc. Da, sotia lui Emil Boc. Nu-i geniala, dar e poeta. Lirica feminina corecta. Tehnica si emotie. Daca ar fi candidat ea din partea PMP, o votam. Argumente, riscand sa ma repet: e poeta, nu-i poseta si sunt convins ca nu cunoaste Parisul dupa magazinele de carpe”.
Prin 2005, Monica Columbeanu si-a pus o poseta in cap, din prostie. In 2014, dupa alegeri, Udrea s-a ascuns in poseta. Atat i-a ramas, dar are acolo de toate, inclusiv libertatea, si e mai mult decat merita.