Amestecate. Din presa si din lumea culturala.
1. Mare scandal dupa dezvaluirile ziaristilor lui Tolontan, legate de copilul infiat de Dancila. Ce rau i-au facut ingramaditei? Niciun rau. Din contra. Fara sa vrea, i-au crescut capitalul. Dar marii opinioti de televizie nu sunt obisnuiti cu „numaratorii de cornere”. Eu i-am botezat asa, citati-ma cand folositi expresia! Adevaratul rau l-au facut in fotbal, dar cand scriam eu chestia asta, analistii neamului ma ignorau. Dupa 1990, fotbalul romanesc s-a impartit in doua. Filarmonica lui Hagi si Cooperativa. Eu am fost mereu cu Hagi si cu cei din jurul lui, iar ziaricii de la Gsp au stat la protocoale cu presedintii blatangii si cu arbitrii Cooperativei. Dadeau si cate un material pe invers, mimau echidistanta la modul curvesc. Pe urma, au scornit „Dosarul Transferurilor”. Harnagea, fost sef al SIE, a spus clar, la televizor, ca verdictul se stia dinainte. In 2014, cu masivul ajutor al bandei lui Tolontan, fotbalul romanesc a fost distrus, iar mana a treia sau a patra in FRF a ajuns ziariciul Andrei Vochin. Numaratorul suprem de cornere are talent cat un bob de puroi de sub o unghie taiata cu polizorul. Si cu tot cu deget!
2. Mai raman putin la fotbal. Nu-mi iese din cap interviul in care Boloni i-a jignit pe Hagi si Belodedici. Hagi (roman aroman) si Belodedici (roman sarb) nu sunt doar staruri ale Romaniei, ci si embleme ale Balcanilor. Boloni n-are cum sa inteleaga sufletul si poezia Balcanilor, desi a trait cativa ani la Bucuresti. Panait Istrati considera ca „prietenia balcanica e superioara prieteniei occidentale, pentru ca prietenia intre hoinarii din Balcani inseamna daruire.”
3. Stiti tabloul lui Ressu – „Cosasi odihnindu-se”? Caut un pictor care sa-i faca portretul lui Cartianu – „Cosas balegandu-se”. Magnificul exponent al igienei precare a cerut scoaterea lui Sadoveanu din manuale, „pentru ca tradatorul a facut jocurile comunistilor.” Dar tu de ce tradezi limba romana, Grigore? Dupa chestia asta, nici furtunul, nici peria de sarma nu-l mai pot despaduchea pe Cartianu. Nu cred ca exista cinci literaturi nationale in care cel mai talentat prozator sa fie si cel mai prolific. Alooo, prolific la rang de virtuti artistice, fiindca muncitor (muncitaur) e si Cartianu, dar el ingroasa categoria ambitiosilor fara talent!
4. Nu-mi plac bancurile, nu-mi plac. Totusi, vin cu unul bun, bun, bun, din „Jurnal 3” al lui Mircea Zaciu, despre care am scris si ieri. Se intampla in anii ’80, cand Securitatea controla tot, la fel ca azi, iar versul lui Macedonski se transformase in „Veniti, supraveghetoarea canta si liliacul e-nflorit!” Avusese loc tragedia de la Ploiesti, Cenaclul „Flacara” se desfiintase. Iar Paunescu ( scriitor genial, cu 887 de astre peste toti gedesistii instelati la un loc) era in dizgratie. Fusese retrogradat in postul de redactor la revista culturala „Contemporanul”. Se zice ca Pacepa i-ar fi trimis lui Paunescu o telegrama in care scria doar „Sic”. Securitatea, in alerta – ce-o fi vrut sa transmita Pacepa? Dupa cateva zile, Paunescu a raspuns: „Sic. Sic.” Nenorocire! Toate mintile luminate din Securitate s-au chinuit sa decripteze mesajul. Pana la urma, au rezolvat cazul „Sic” versus „Sic. Sic.” Pacepa: „Sunt in Canada.” Paunescu: „Sunt in cacat. Scriu in Contemporanul.”