Minunea reusita de croati la mondialele de fotbal ne anuleaza seculara scuza „suntem tara mica, ne mananca marile Puteri”. Iar comparatia Iohannis – Kolinda e devastatoare pentru sasul elocvent ca un Trabant. O paranteza. O iau pe doamna presedinte cu Kolinda pentru simplificare. Mie nu-mi plac batutul pe burta si alte familiarisme nici macar cand e vorba despre fotbalisti. Ziaricii, de pilda, ii zic lui Sabau – Nelutu. Cum ar suna Nelutu Iliescu? Asa ma aborda pe mine Jean Padureanu, dupa ce il atacam pentru vreun blat. „Ce talentat esti, Ioane! Dar de ce esti nervos, Nelutule? Insoara-te, Nelutule, insoara-te!”
Cat despre Iohannis, va dati seama ce mocofan eminent e daca madam Kolinda n-a iesit in evidenta cand s-a intalnit cu el. E bun de tot schiorul – tenisman, ar fi potrivit sa le faca o contrareclama si elvetienilor, le-ar baga in anonimat partiile de schi si pe Federer. Recunosc, Kolinda m-a si suparat. Inainte de meci a zis „Multumim, Rusia!”, incercand sa-i atraga pe spectatorii moscoviti de partea croatilor. Noi, tefelistii destoinici, suntem proamericani inflexibili si nu toleram asemenea compromisuri.
A mai fost un barbat roman care a suferit la finala. Pandele din Voluntari. Se uita la meci cu Gabi. Dar Albinuta Capitalei n-avea ochi pentru el. Era chitita pe Kolinda. Iar Pandele soptea „Gabi, sa nu-ti vina idei, Gabi!” E clar ca doua fete din popor au suferit din cauza Kolindei. Elena Udrea si Gabi Firea. Una crede ca ar fi putut sa fie, cealalta crede ca poate sa fie.
Normal ca am tinut cu Franta, tinand cont ca au suferit anglofilii si germanofilii din toate sectoarele Bucurestilor. In politica, dar si in viata de rahat, intelegi cat esti de prost cand iti moare un dusman si zici „ba, dar de ce am investit io atata ura in omul ala? Ca a dus in groapa si o parte din razbelul nostru, adica din mine”. In fotbal e mai frumos. E cu demnitate, e cu noblete. Ai invins si ai uitat de adversitate. Politica e nenorocirea. Aveam eu o vorba – „generalul cutare (Oprea, de exemplu) n-a tras nici cu prastia”. E depasita. Marii comandanti de genocide nu stiu cum e sa-ti suiere, la propriu, un glont pe langa capatana.
Revin la Franta. O iubesc la concurenta cu Italia, dar e campioana mondiala intr-un fotbal in care, la nivel de echipe reprezentative, poate castiga oricine. Din elita. Si elita nu mai e elita. S-a largit. Include vreo 15 tari. Ce ma intereseaza pe mine Mbappe (sper ca am scris bine) dupa ce l-am vazut pe Platini? Cine e Macron (cand o pupa pe Kolinda se simtea usor pedofil) dupa de Gaulle? Cat despre nobelizatul Modiano, trebuie spus ca e un scriitor bun (un topograf al Parisului), dar reprezinta o ofensa la adresa literaturii franceze, daca il compari cu Celine sau Camus. Pana la urma, asta inseamna sa fii tara mare. Renasti chiar si din propriul merde.
Am facut aceasta ultima cronicuta despre Mondial de pe Litoralul Romanesc. A plouat, vineri si sambata. Cu patru – cinci ore inainte de meci, s-a intunecat din nou. Se umpluse plaja de tatuaje.