Campania impotriva norvegienilor care le fura parintilor copiii este foarte blanda, in Romania. Uite ca stim sa fim si ponderati! N-a intrebat nimeni daca Norvegia e la fel de drastica si cu pedofilii. Au lipsit pamfletele, n-a scris niciun mitocan ca norvegienii sunt niste impotenti depigmentati. Frumos e ca prostoboii izmeniti care ii apara pe norvegieni sunt exact aceiasi tampitozauri ospitalieri care vor sa primim refugiati. Ati uitat cine ne facea primitivi pe noi, cei care nu vrem, da, nu vrem, refugiati? Printre altii, madam Mungiu. In septembrie-octombrie 2015, s-a urcat Alina in copac. Da, asa suntem noi, primitivi cu prejudecati si neaparat, dar neaparat, nefrecventabili. Daca nu sunt nefrecventabil, n-am facut nimic in viata.
Am o amintire cu dragutii refugiati din Toscana. Eram la Viareggio. Se intampla in vara lui 2013. Inchiriasem o masina si mi-am propus sa o iau pe malul marii pana la Carrara — vreo 30 de kilometri. Lido de Camaiore, Forte dei Marmi (perla esplanadei tireniene), Marina di Massa. M-am razgandit si am apucat-o spre Florenta. Ca sa ajungi la autostrada, trebuie sa strabati tot Viareggio. Era 8 dimineata, foarte devreme pentru vacanta. In dreptul garii din Viareggio — invazia africana. Oprise un tren, habar n-am de unde venea, si se varsau spre plaja vreo 500 (nu exagerez!) de migratori pusi pe comert. Aveau pe scafarlii cate 50-60 de palarii insurubate una in alta si pe brate minimum 100 de ceasuri si bratari (1 euro bucata). Stati, ca n-am terminat! Toti barbatii cu bratele inlantuite de produse-fake oribile tarau dupa ei cate doua geamantane — hop, am uitat de rucsacurile din spate! — si precedau adevarate suite, continand cate 4-5 neveste, fiecare cu 7-8 puradei slalomand printre fustele entuziasmant colorate.
Nu-mi dau seama cine si unde caza noaptea acest comando. Dar incerc sa-mi inchipui ce-ar fi fost daca n-aveam masina si urcam in trenul refugiatilor. Sunt convins ca Alinei Mungiu i-ar fi placut. In timp ce ar fi tras semnalul de alarma, ar fi strigat „nu te opri, nu te opri, mai ramai, trenule, in tunelul societatii civile!”.