Romania a pierdut meciul de tenis feminin cu Germania – ma intereseaza foarte putin subiectul. Mie mi-a placut cum a comentat domnul Cristian Tudor Popescu.
Mare ozenist, mare tenisman, mare cinefil. Chibit profesionist in gecuta de fochist. „Depresurizata psihic, Monica Niculescu a servit ca o handicapata locomotor”. Cum, cum? Depresurizata psihic? O cheama Monica Niculescu, nu Monica Recipient. Fata nu s-a depresurizat, dar mintea ta s-a fasait, Popescule! Eu acum incerc sa-ti gasesc scuze, sa-ti repar imaginea, dar e greu, fiindca ai ofensat oamenii in carucioare si o sportiva de lot national. Ai condus porcaria aia, Clubul Roman de Presa (si de deontologeala, si de reclama de la Stat), dar ai jignit, in sase-sapte cuvinte, mai rau ca Vadim in 25 de ani!
Sunt, totusi, ingaduitor pentru ca m-ai distrat la inceputul articolului. „Cat de bine cunosc greseala blestemata pe care a facut-o Monica! Am comis-o si eu, cand eram mai tanar…” Cand, cand? Cat de tanar, cat de tanar? Ma, simpaticule, sa nu-mi spui ca ai incercat sa deschizi usa navetei spatiale cu tirbusonul si ai patit ca Monica Niculescu! S-a depresurizat ozeneul, nu-i asa? Si te-au atacat baietii cu urechi verzi si chiloti de tabla!
Popescule, Popescule, din cate stiu, tu ai fost mare campion! De tenis la peretel. Dadeai cu racheta, cadea zidul! Si nu orice zid. Chiar Zidul Berlinului! Granicerii de la Poarta Charlie ridicau bariera — „poftiti, laopaispe ca vine saispe, soseste nea Popescu, a vazut Star Trek, piloteaza avionul lui da Vinci, e un adevarat Icar cu ghidon de bicicleta Pegas, aveti grija sa nu se depresurizeze, ca face otita!”