Ion Baiesu are o schita pe aceasta tema, a prestigiului. Din cate stiu, e inspirata din realitate. O rezum.
Un scriitor afla ca un croitor l-a dat in judecata. Scriitorul — perplex. Nu il intalnise in viata lui pe reclamant. Croitorul il suna si ii da explicatii. „Dom’le, un singur lucru ai de facut, un singur lucru te rog! Sa te prezinti la prima infatisare. Va fi si ultima, ca pe urma retrag plangerea si platesc tot, tot — avocatii, cheltuielile de judecata, taxiul matale si masa la restaurant. Iti fac si un costum de nabab!”. Scriitorul — la fel de nelamurit. Nu pricepea care-i spilul. Croitorul a continuat. „Dumneata n-ai nimic de pierdut, dar eu am numai de castigat. Se va auzi in cartier ca am proces cu un scriitor, va spune lumea «ia uite, dom’le, croitorul nostru se judeca parte in parte cu un maestru, se cearta pe niste chestii de-ale lor, scriitorul e tare, dar nici croitorul nu se lasa, are simt artistic baiatu’!»”.
In politica e cam la fel. O poza cu presedintele Americii, un cap bagat langa Regina Angliei sau infipt in ceafa cancelarului german te legitimeaza. Numele lui Traian Basescu apare in diverse litigii ale fratelui sau cu personaje precum Izaura si Basica, Bercea Mondial si Marian Capatana. Ilustra vecinatate aleasa de familia Basescu ma scuteste de obligatia de a cauta si de a lustrui fraza de final.