Renunt la Barcelona (III), ca m-a adus la realitate Romania. Acolo, te uitai pe geamul camerei de hotel si vedeai vapoare industriale, yahturi, vase de croaziera. Mediterana are ochii Sophiei Loren si citesti in ei ora exacta a frumusetii.
Pe aici, sunt vii doar zona de centru-nord a Mamaiei si tabloidele. A adormit si televizorul, de zici ca a citit o ancheta obosita din raposatul cotidian „Gandul”. Daca te duci in celelalte statiuni de pe Litoralul nostru, intelegi ca suntem o tara abandonata.
Intr-o jumatate de ora, Barcelona aduna din vanzarea de magneti (nu mai socotesc alte suveniruri — brichete, scrumiere, cescute) cat toata Romania in 5 ani, din turism. Nu merge nimic si ce a mers am stricat.
Neptun-Olimp, de pilda, a ajuns ca Eforie Sud, in 1995. Si ce statiune a fost! Visam tot anul sa ma vad pe terasa, la Amfiteatru. Acum, complexul Belvedere-Amfiteatru-Panoramic (Panaramic) e un santier, dar nu in constructie, ci in paragina. Fara turisti urcand scarile dinspre plaja sau plimbandu-se pe pasarela ce leaga Belvedere de Panoramic, fara ambarcatiuni in larg. Pustiu. Algele nu improasca intamplator tarmul. Ele reprezinta raspunsul marii la buruienile de pe mal. Prabusirea se dezvaluie in toata maretia ei daca te duci in complexul „Prichindel”, din Neptun. O tura cu masinutele ruginite costa 5 lei, dar aia care-si dau copiii o data pe zi inseamna ca sunt prosperi. Doamneeee, ce loc de fite era Neptunul! Si ce papuci de agricultura au turistele cazate in 2011 in statiunea asta parasita!
La Mangalia, nenorocirea e mai mare. S-a desfiintat punctul de alimentare cu combustibil din portuletul turistic. Cine are barca, vine cu benzina in canistra. Romania suprimata!