Persoanelor depresive le recomand sa se viseze Mircea Geoana.
Seninatatea lui e tonica, baiatul mi se pare tot o primavara, are numai branduse mov si pixeli albastri in creier. A zis ca ar fi dispus sa candideze iarasi la Presedintia Romaniei. Ce orgoliu, de unde masura la Geoana? E din plastilina. Topaiala „Mihaela, dragostea mea!” si-o aduce aminte toata lumea. Dar putini mai dau atentie unei intamplari care a avut loc la cateva luni dupa alegerile din 2009. Congres PSD, oamenii suparati, pe buna dreptate. Candidau pentru functia de sef Geoana si Ponta. Cel poreclit Prostanacul era ca si mazilit. Se numarau voturile. Geoana era undeva in hol, cu doi, trei ziarici, care mai mult il studiau decat sa-l asculte. La un moment dat, Geoana a gandit: „indiferent de rezultat, a fost o seara politica pe cinste!”. Asta-i din ciclul „toti fraierii au fair-play, nu exista sac de box care sa riposteze”.
Ieri, Traian Basescu a spus ca „Elena Udrea il bate pe Ponta si fizic”. Declaratia este acrobatica, dar amprenteaza mentalul colectiv. In conditiile astea, eu cred ca pe Geoana l-ar invinge si un poster cu el insusi, din 2009. In poster, taci. Si nu dai inapoi, cand adversarul adreseaza o intrebare simpla. Basescu s-a dat un pic la el, in ultima confruntare televizata. „Ce-ati cautat acasa la Vantu?”. Iar Geoana, in loc sa raspunda „incercam sa va dau jos!”, privea pierdut spre sala, gata-gata sa bolboroseasca „Mihaela, dragostea mea, nu era suficient ca am intre picioare doua cepe degerate! Mi s-au gaurit si pampersii la spate!”.