Ziaristii nu sunt chiar cei mai frumosi oameni. Scriu cu adidasii, plimba vorba, isi transforma prietenii in surse. Dar, in comparatie cu mlastina din show-biz, sifonarii montati la tastatura par niste arhangheli.
In relatia cu presa, maimuta de pe sticla manifesta doua tipuri de atitudine. Cand se afla intr-un studio din televiziune, gibonul sau cimpanzoaica isi descopera aptitudini protestatare, traieste conectat(a) la inalte principii, debordeaza de virtuti. Ziaristii il/o barfesc, ii fac familionul sa sufere, ii confisca intimitatea. Din cauza lor nu mai poate vedeta sa-si introduca manichiura in nas si sa scoata bilute de muci, prin cafenelele din Piata Dorobanti. Cam asa latra, in prime time, aceste pubele sufletesti. In particular, insa, se milogesc: „Te rog, te rog , da-mi si mie poza in ziar”. Sau „nu s-a mai scris de mult despre mine, baga si tu ceva, orice, te implor”. Ca sa scapi, ii ceri sa spuna concret cu ce nastrusnicie a mai impovarat pamantul asta. Se gandeste. Profund. Minutele trec. Si vine solutia: „Zi ca mi-am luat motocicleta”. „Dar chiar ti-ai luat motocicleta?”. „Nu, dar are un prieten si ma poti poza cu ea, hi, hi, hi”. Apoi vine la redactie. De-abia atunci incepe adevaratul spectacol. E disponibil, sugubat, participa, te cadoriseste cu prisosurile imaginatiei sale. „Vrei sa bag trei flotari? Aaaa, ar fi mai bine doua tumbe? Hai ca ma si gadil putin. Sau poate ca doresti sa prind un tantar intre dinti si tu sa faci dragoste cu el”.