Sunt dependent de tigari cand scriu, cand beau cafea si cand ies in oras. Daca stau o zi intreaga in casa — citesc, ma uit la televizor — trag doar doua-trei tigari. Fumez din liceu, de aproape 30 de ani. Tigarile sunt cea mai mare tampenie. Te apuci fiindca iti place gestul, vrei sa fii si tu interesant, „smecher”, si vezi ca ti-a trecut viata si n-ai fost capabil sa te lasi. Unii au reusit. Sunt antifumatorii militanti pe care ii respect cel mai mult, pentru ca s-au aflat de ambele parti si imi imaginez cat de greu le-a fost sa se scuture de viciu.
In ultimul an, m-am tot gandit sa termin cu tigarile. Dar legea antifumat si, mai ales, propaganda antifumat m-au convins sa fumez in continuare. Si nu sunt singurul. Nu pot ei sa impuna atatea restrictii cate putem noi sa sabotam. E razboi (un razboi al incapatanatilor benigni). Il vom pierde. Intrebare justa: „Si ce-o sa rezolvati, vitejilor, jenibililor, teatralilor?”. Un rahat. Dar macar ii incurcam. Si nu trebuie sa cedam decat atunci cand guvernul va interzice vanzarea tigarilor. Chiar asa, de ce nu se scot tigarile din magazine? Eu sunt mai naiv, poate ma invatati dumneavoastra! O rugaminte am, insa. Ignorati-i pe fumatorii care aplauda legea antifumat! Sunt niste fatalai concilianti. Ce frumos suna! Fatalai concilianti.
A aparut „Romania de combinatie” — pamflete si povesti.