1. Liderii PSD au o atitudine defetistă, de compromis în formă continuată cu Iohannis și guvernul. Cu excepția persoanelor cu statut stabil (parlamentarii și primarii PSD), toată lumea din partid e nemulțumită.
2. Au fost blocate fără explicații departamentele care au condus la câștigarea alegerilor din 2000.
3. Ca să îmbunătățească relația cu socialiștii europeni, șefii PSD au abandonat elementul național, acceptând variantele progresiste și alte valori incompatibile cu electoratul partidului. Domnii Ciolacu și Dîncu au preferat să fie agreabili ambasadelor, nu electoratului. Individul amfibiu și vâscos pe nume Dragnea a fost pedepsit (și) pentru abordarea națională.
4. Liderii PSD nu-și asumă arheologia partidului. De dragul lui Iohannis, noul PSD și-a pierdut identitatea. Sasul elocvent ca un Trabant obține ce vrea cu mâna PSD.
5. Domnul Dîncu a făcut o industrie din consultanță politică, s-a lăsat folosit de Cioloș în 2016, dar a fost un „folosit” în folosul lui. Tot domnul Dîncu i-a scris discursurile lui Dragnea. Pe urmă, s-a dezis de Dragnea.
6. Domnul Ciolacu are o naivitate afișată și nepotrivită cu poziția de lider. O ține numai în „cum se poate să…?” Asta înseamnă că noul PSD e scopit de răspunsuri. Președintele unui partid puternic zice „trebuie să…” Dar e greu să ai o asemenea atitudine când te-ai derobat de toate atributele care dimensionează imperativele naționale și nu vezi nici cum se dezvoltă lucrurile în afara țării. Amintiți-vă când a anunțat PSD ultimul candidat la prezidențiale – cu trei luni înainte de alegeri. Ca să ai o șansă, îți trebuie minimum doi ani. Și să nu o desemnezi, totuși, pe Dăncilă, adică să-i faci încă un cadou lui Iohannis.
7. PSD merge doar pe greșelile adversarilor, dar nu le va transforma în voturi. E posibil să apară o contrapondere AUR pe „stânga” emancipată, după model Macron. Știu și omul, Mircea Geoană, dar nu știu dacă va acționa în afara sau în interiorul PSD. Cred că în afara partidului, dacă așa va fi sfătuit. Mișcarea macronistă a lui Geoană va avea sprijin extern și va capitaliza aversiunea internă.
Punctul 8 nu mai e, dar vin cu o întâmplare din anii ’80, care definește PSD de azi. Un ziarist de la „România Liberă” a văzut o firmă pe care scria „REPARĂM SICRIE”. Omul s-a mirat, normal. Răspunsul tâmplarilor a fost „noi, de fapt, facem sicrie, dar atelierul nostru are autorizație doar pentru reparații”.