Turcescu — securist autodenuntat si deontolog fruntas. Colectorul Dragos Nedelcu — obscur pentru public, dar celebru printre moguli si baieti de sampanie. S.R. Stanescu — de toate, presa cu de toate, mai multe combinatii decat fraze scrise. Primul era un vorbete convingator, un ipocrit de talent, de al doilea mi-e mila doar pentru ca are copii mici, iar al treilea a dus mafioteala de presa pe versantii cinismului din filmele cu sefi de clan seducatori.
In acest context, s-a apucat sa deontologeasca nea Cristian Tudor Popescu, farfuriotul integru cu gecuta de fochist. A mintit ca el n-a fost niciodata de acord ca ziaristii sa amestece profesia cu afacerile. E foarte, foarte adevarat, eu cautionam mizeriile manevristului kaghebist Dumitru Tinu! Tot eu am fost actionar la „Gandul”. In realitate, CTP habar n-are de ziaristica. La „Adevarul”, s-a furajat din abonamentele defunctei „Scanteia”, din reclama de la Stat si din geamantanele lui Tinu. Iar „Gandul” a reprezentat o balta cu muci de la numele fituicii pana la vanzari. „Gandul” — asa botezi o revista literara de provincie, unde secretara primarului publica versuri melancolice despre Fat Frumos, dar o inghesuie prin birou Mos-Libidinos. Printre alte tampenii, nostalgicul ozenist a zis ca ziaristii trebuie sa fie sub umbrela unei organizatii de breasla, care sa le suspende legitimatiile cand gresesc. Adica sa conduci tu, Popescule, pe banii patronilor! Si uite asa se va reincarna, desi n-a murit, Dumitru Popescu-Dumnezeu in CT Popescu-Sarsaila. Auzi, Sarsaila, nu mai vinde sarailii cu deontologeala, ca tu ai mai condus o Cooperativa de bagabonti! Se chema Clubul Roman de Presa. La inceputul fiecarui an, acest toxic Club Roman de Presa negocia reclama de la Stat.
Popescule, muhaia purie, nu-i prima data cand te perpelesc la flacara mea, dar deja mi-e sila de tine si cred ca o sa te las in saramura ta de crocozaur! N-am promis nimic, sa ne intelegem.