Brancusi spunea ca el nu sculpteaza pasari, ci zboruri. Autoritatile din Targu Jiu actioneaza in raspar cu Brancusi. N-au fost preocupate de eternitatea lui Brancusi, ci de un parastas zglobiu. Au omagiat 140 de ani de la nasterea lui Brancusi cu o coliva vesela. Chipul lui Brancusi si piesele ansamblului de la Targu Jiu au fost pictate cu vanilie si cacao, rezultand o glicemie ornamentala de evitat, un fel de tort cu Doctorita Plusica pentru adulti puerili.
Brancusi a fugit din Romania la inceputul secolului XX, fara ca Patria sa fie pregatita sa-l recupereze nici in 2016. A pornit spre Paris pe jos, pentru ca il tepuisera niste oficialitati care i-au comandat un bust si n-au fost multumite de calitatea executiei, Brancusi nu reprezentase fidel epoletii sau perciunii eroului. In cartea „Brancusi, Amintiri si exegeze”, publicata in 1967, la „Meridiane”, Petre Pandrea a descris autoritatile din tineretea lui Brancusi. Va propun un fragment de poveste veche (intitulata „Brancusi si edilii gorjeni”) in care veti recunoaste si politicienii prezentului. „Edilii erau obisnuiti in estetica lor plastica nefericita cu busturi de bronz (unde sa se vada limpede cravata) sau cu monumentale statui de marmura alba de oratori in picioare (unde sa se vada redingota si botinele). Soldatii eroi trebuiau sa poarte pusti Mannlicher si sa se vada moletierele. Pusca sa nu fie pe umar, ci in mana, cu baioneta scoasa, spre inamic, ca la Marasesti. Se acceptau trepiede de marmura rosiatica sau alba cu un vultur cocotat, din bronz. Vulturul aducea de departe sau de aproape cu ciorile. Ansamblul arhitectonic schitat de Brancusi la Targu Jiu nu le-a placut. Ar fi vrut o poarta gigantica. Columna Infinitului li se parea baroca si derizorie. Masa cinei nuptiale, zisa a tacerii, nu avea dimensiuni grandioase. Edilii ar fi dorit scaune cu speteze inalte daltuite in marmura si o masa florentina, Biedermayer. Spre marea iritare a lui Brancusi, oficialitatile cu conceptii utilitariste au spart cu topoarele scaunele in forma de cerc din zavoiul de la Targu Jiu”.
In anii ’50, comunistii au legat de un tractor Coloana Infinitului cu niste cabluri, si au tras de ea, incercand s-o darame. Inainte sa moara, Brancusi a dorit sa-si lase statuile Statului Roman, dar l-a refuzat Academia (din pacate, Sadoveanu si Mihai Ralea erau membri), considerandu-l decadent. In urma cu 4-5 ani, un ministru al Culturii a vrut sa-i repatrieze osemintele, desi Brancusi serveste mai bine Romania in cimitirul-muzeu Montparnasse decat o fac hartogarii de la Bucuresti si Targu Jiu.
Ba, propagandistilor, eu stiu ca sunteti de-o incultura intrecuta doar de patetism si de avant tovarasesc! Dar e foarte simplu sa ne revansam fata de Brancusi. Trebuie sa facem un muzeu de Arta Moderna la Bucuresti, care sa-i poarte numele, si o tabara de sculptura permanenta, o tabara de sculptura romano-francezo-americana, la Hobita. Atat, Muzeul si Tabara! Stiu ca nu sunt bani, stiu ca lacrimile si coliva de desene animate sunt mai usor de gasit ca banii! Dar decat sa plangeti dupa oasele lui Brancusi, mai bine ati contacta familia Guggenheim, muzeul Guggenheim, fundatia Guggenheim, ca sa va sustina! Oamenii au lucrari de Brancusi, iar Peggy Guggenheim, fiica negustorului mort pe Titanic, a fost iubita lui Brancusi. Dobitocilor care l-ati manjit cu cacao pe Brancusi!