Din Oceania pana in nord-vestul inghetat, toate statele de pe Terra, alegand tot ce aveau mai valoros in domeniu, si-au creat trupe competitive pentru calificarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din 2018, ce se va juca pe taramul „tarului” Putin. Intre aceste multe tari, pierduta acum in anonimatul unui clasament dezastruos si umilitor in Grupa E a preliminariilor, s-a aflat si Romania, care printr-o imprejurare nefericita si obscura a primit ca presedinte al Federatiei un neica-nimeni, pe numele sau Razvan Burleanu, iar drept antrenor un neamt aproape anonim, pe cat de perdant, pe atat de zambitor, Christoph Daum. Toate bune, au zis initial unii, neamtu-i neamt si-n ziua de Paste, el va face ordine in lastarisul fotbalului romanesc, si cu ochiul sau teutonic va aduce la lotul national jucatori unul si unul! Peste toate astea, au sperat aceiasi, ar injecta vointa germanica si le-ar destainui alor nostri regulile ascunse ale succesului. Din pacate insa, acest Daum, un tip insipid, tacut si linistit precum un batran cazut la pat, nu numai ca nu a reusit sa faca din jucatorii alesi de el sa manance jar pe teren, ci a izbutit sa strice ‒ prin modalitatile fanteziste de antrenament, convocare haotica a jucatorilor si prin tactica invechita ‒ ce realizasera alde Piturca & Iordanescu inaintea lui. Drept urmare, trupa nemtalaului imperturbabil si a ingamfatului Razvan Burleanu a pierdut nonsalant si repetat, situandu-se pe antepenultimul loc in grupa, umilita de Polonia (16 puncte) si surclasata de Muntenegru si Danemarca (10 puncte), acumuland acelasi numar de puncte cu Armenia, sase, din tot atatea meciuri disputate. In ultimul dintre acestea, cel de sambata seara, de la Varsovia, trupa „tricolorilor”, pretinsa masina de fotbal alimentata cu tactica si eficienta nemteasca de catre antrenorul parasutat in Romania, a fost lamentabila. O data in plus! Sarmanii de ei, alde Sapunaru alergau pe teren precum mustele bezmetice, pierdeau mai toate mingile, pasau la adversar sau, sufocati, trimiteau „buclucasa” in reclamele din tara lesilor. Nicio conceptie de joc, deloc daruire, tehnica de curtea scolii, de parca ne aflam la balci! In aceste conditii, cum era de asteptat, echipa gazda, Polonia, le-a „predat” o lectie de fotbal timp de nouazeci de minute, timp in care a inscris de trei ori, si putea sa o mai faca daca Tatarusanu, singurul fotbalist roman care s-a evidentiat, nu ar fi intervenit de cateva ori salutar. Nu incerc sa ma erijez in antrenor, dar a fost evident faptul ca in echipa structurata de Daum nu a existat un om care sa limpezeasca jocul, capabil sa lanseze cateva atacuri mai ca lumea. Poate ca prezenta celui mai bun fotbalist al anului, Budescu, ar fi adus o alta eficienta atacurilor. Dar domnul tehnician nici macar nu l-a adus la lot pe acest jucator. De ce? Doar el stie! Ar fi multe de spus, dar dimensiunea uriasa a esecului ma scuteste de comentarii in plus. Cat despre domnul Christoph, se vede treaba ca are capul greu ‒ nu de idei sau griji, ci de suficienta ‒, el declarand cu seninatate (rautaciosii spun: cu senilitate) ca nu intelege de ce este intrebat daca isi da demisia. (Chiar asa, ce rost mai are? Raul a fost deja facut!) Mai mult, conducatorul acestei adunaturi sarmane cauta sa ne abureasca povestindu-ne cum il opreste lumea pe strada si il roaga, nu stim daca in genunchi, sa ramana in continuare la nationala ca sa schimbe ceva in fotbalul nostru! Ar fi de schimbat, spunem si noi ‒ depinde, desigur, nu de el, ci de Adunarea Generala ‒, dezonorantul presedinte Razvan Burleanu, care a dovedit ca se pricepe la fotbal precum canta porcul la pian!