Ministerul Apărării Naționale a încetat definitiv să mai dea comenzi pentru industria de apărare din România, axându-se, exclusiv, pe importuri. În bătaie de joc, mai scriu câte o comandă cu o cantitate infimă de muniție, fabricile aflându-se în imposibilitatea de a o onora, din cauza costurilor mari de pornire a unei linii de producție pentru câteva gloanțe. Singura sarcină dată industriei de MApN este mentenanța celor 200 de transportoare românești care au mai rămas, după ce NATO ne-a obligat să distrugem 960 de bucăți.
Spre deosebire de toate celelalte țări din UE, România este singura care nu mai are o industrie de apărare. Statul a abandonat sectorul, deși este, prin lege, de importanță strategică, iar Ministerul Apărării Naționale persiflează societățile din sector, aruncând firimituri de comenzi de câteva gloanțe.
În schimb, dotarea armatei române se face din importuri masive, se cheltuiesc bani grei pentru aceste tehnici și este foarte grav că nu participă și industria românească la aceste dotări, ne spune Constantin Bucuroiu, președintele Alianţei Sindicatelor din Industria Apărare şi Aeronautică (ASIAA).
”În prezent, comenzile MApN pentru industria de apărare sunt nesemnificative. Pe muniție, acestea sunt prea mici pentru capacitățile pe care le avem noi și e greu să pornești o linie de fabricație la o comandă foarte mică, costurile fiind foarte mari, iar pe tehnică militară sunt inexistente. Avem doar Automecanica Moreni care asigură mentenanța pentru transportoare, dar și aici sunt mari sincope, pentru că au mai rămas doar 200 de transportoare care s-au făcut în România și nu va fi suficient pentru următorii doi ani. Și asta pentru că, prin programul NATO, de reducere a forțelor armate ale României, au fost distruse 960 de transportoare, care au ajuns la fier vechi”, ne-a declarat președintele ASIAA, Constantin Bucuroiu. Acesta ne spune că transportoarele românești au susținut, timp de 40 de ani, toate activitățile militare și la intern și la extern și că, dacă am fi avut o politică sănătoasă, aceste transportoare ar fi trebuit să suporte o modernizare, cu înlocuirea motorului, cutiei de viteze și organizarea interioară, ceea ce ar fi mărit calitățile tehnico-tactice ale mașinii cu 40%.
Proiectele românești, îngropate
Proiectul SAUR, transportorul blindat românesc, este mort, în schimb, la TBT, proiect început în 2011, s-a făcut un act adițional de prelungire, pentru ca să nu fie înmormântat, că nu-l mai deshumează nimeni, ne spun sindicaliștii din sector.
”După cum văd interesul pentru produsele românești, nu se va face nici acesta. Avem societăți în momentul de față în care angajații tremură pentru că nu știu dacă mai apucă ziua de mâine în industria de apărare, și mă uit la U.M. Sadu, care, în momentul de față, nu au comenzi și 560 de oameni sunt în aer cu salariile, la Metrom, unde oamenii nu și-au luat salariile în ultimele două luni și nici nu au contracte și comenzi, la Moreni, unde toată lumea s-a lăudat cu comenzi și contracte unul mai bombastic ca celălalt, dar singura salvare ar putea veni doar din direcția Rheinmetall, dacă încep producția la Mediaș, pentru că pe intern nu văd nicio soluție. MApN, la blindate, este clar axat pe Piranha, cu care vor merge în continuare, deși Piranha flotabil nu știu dacă o să vedem în curând, pentru că ei nu au așa ceva. Este trist că avem UM București, unde pe partea de tancuri oamenii pleacă spre alte locuri de muncă, pentru că nu au contracte și comenzi care să asigure salarii decente pentru Capitală”, ne-a precizat Constantin Bucuroiu, președintele ASIAA.
Țară de lumea a treia
Singurul sector care mai mișcă în industria de apărare este fabricarea de muniție pentru Ucraina. Sindicaliștii arată că România nu este o țară care să lucreze preventiv, ci doar de conjunctură, mai începe ceva, mai comandă de la unii, de la alții.
”Nu trebuie să avem locuri de muncă în această industrie, nu trebuie să specializăm oameni, nu trebuie să avem institut de cercetare-dezvoltare în domeniul militar. Noi nu participăm la programele europene, pentru că nu avem industrie și, în consecință, nu avem acces la aceste programe. Ne transformă, ușor-ușor, dintr-o țară cu o industrie de apărare destul de renumită, într-o țară din lumea a treia, că ăștia suntem”, a mai afirmat președintele ASIAA, Constantin Bucuroiu.