Bancherii centrali din întreaga lume începuseră să se pregătească pentru reduceri de rate pe fondul scăderii inflației. Acum sunt reticenți în a declara victoria împotriva spiralei scumpirilor.
„Va fi foarte dificil să țină inflația sub control dacă creșterea productivității nu rămâne puternică”, susține Eswar Prasad, economist la Universitatea Cornell.
În urmă cu un an, băncile centrale se aflau în mijlocul unei serii brutale de creșteri ale ratelor dobânzilor, de care unii se temeau că vor duce economiile în recesiune.
Jerome Powell, președintele Rezervei Federale a SUA, a avertizat în februarie 2023 că oficialii mai au încă „un drum lung de parcurs” în încercarea de a înăbuși „dificultățile semnificative” impuse de cea mai mare inflație din ultimii 40 de ani. De atunci, inflația s-a prăbușit spre ținta de 2% stabilită de Fed pe o serie de indicatori diferiți.
La Frankfurt, Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene, a avut la 25 ianuarie o opinie mai pozitivă în ceea ce privește situația din zona euro, afirmând că „procesul de dezinflație” este în desfășurare; creșterea prețurilor în blocul comunitar este acum de 2,8%, nu departe de obiectivul de 2% al BCE.
Andrew Bailey, guvernatorul Băncii Angliei, a declarat joia trecută că vede „vești bune în ceea ce privește inflația”, după ce creșterea prețurilor în Marea Britanie s-a înjumătățit mai mult în decurs de șase luni, ajungând la 4 procente.
Viteza de retragere a inflației din ultimele luni i-a indus în eroare pe mulți dintre cei care au stabilit rata dobânzii, relatează Financial Times. Creșterea prețurilor de consum în economiile avansate a scăzut de la peste 7% în 2022 la 4,6% în 2023, potrivit FMI. Se estimează o nouă scădere până la 2,6% în acest an.
Povestea dezinflației va depinde în mare măsură de soarta piețelor forței de muncă. În timp ce scăderile inițiale ale inflației au fost determinate de factori externi, progresul depinde acum de sarcina mai dificilă de a reduce creșterea prețurilor generate pe plan intern. Acest lucru va fi mai dificil dacă creșterea locurilor de muncă și a salariilor rămâne prea robustă.
Totul vorbește despre o preocupare care îi bântuie pe bancherii centrali de luni de zile: se va dovedi că „ultimul kilometru” al efortului de a reduce creșterea prețurilor până la țintele lor de 2% se va dovedi a fi cel mai dificil? În acest caz, bancherii vor trebui să fie deosebit de răbdători înainte de a reduce ratele.
În timp ce SUA au fost puternic afectate de perturbările lanțurilor de aprovizionare legate de Covid, nu au cunoscut o creștere bruscă a prețurilor la energie, care a dus la inmflație mai mare în întreaga Europă în urma invaziei Rusiei în Ucraina.
Pe baza unor măsurători – inclusiv un indicator pe șase luni al cheltuielilor de consum personal de bază, o măsură despre care oficialii Fed spun că oferă cel mai bun semnal al presiunilor de bază asupra prețurilor – inflația în SUA este acum sub 2%.
La Banca Centrală Europeană, cei care stabilesc ratele de dobândă sunt preocupați de creșterea salariilor și dacă acestea sunt compatibile cu ținta de inflație de 2 procente.
Dar Lagarde a avertizat că este „prematur” să se discute chiar și despre posibile reduceri ale ratei dobânzii în acest stadiu. Îngrijorarea la BCE și în alte părți este că lucrătorii vor cere creșteri salariale mari pentru a restabili puterea de cumpărare pe care au pierdut-o. Pe măsură ce această putere de cumpărare crescută se regăsește în economie, declanșează o nouă creștere a prețurilor.