Bancherii centrali se află în centrul unei dezbateri: au contribuit într-adevăr la încetinirea inflației?În ultimii doi ani, bancherii centrali au fost la originea unei serii de majorări ale ratelor dobânzilor pentru a combate creșterea vertiginoasă a prețurilor, iar de câteva săptămâni se află în centrul unei dezbateri: au contribuit într-adevăr la încetinirea inflației?
Uneori lăudați pentru că sunt pe cale să reușească în „pariul” lor împotriva spiralei scumpirilor, acești bancheri – inclusiv Banca Centrală Europeană, care se reunește joi și intenționează să reducă ratele dobânzilor în această vară – au fost, de asemenea, aspru atacați.
Economistul Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel, încă susține că inflația a fost “tranzitorie”. Prin urmare, scăderea prețurilor nu este “meritul băncilor centrale”.
Iar majorările dobânzilor sunt ineficiente atunci când inflația este cauzată de blocaje în lanțurile de aprovizionare la nivel mondial și de un șoc energetic, două crize care au avut loc odată cu pandemia Covid și războiul din Ucraina.
Ratele mai mari ale dobânzilor fac mai costisitoare obținerea de credite pentru întreprinderi și gospodării și le încurajează să consume mai puțin.
Pe termen lung, această înăsprire duce la o încetinire a economiei, care poate merge până la recesiune, reducând astfel inflația. Însă, de data aceasta, economia nu s-a supraîncălzit, iar inflația a scăzut în continuare.
„Bancherii au mers în direcția bună, asta este sigur, dar efectele au fost doar de importanță secundară”, a declarat pentru AFP Alan Blinder, profesor de economie la Universitatea Princeton din SUA, care a arătat că cele două șocuri asupra economiei mondiale sunt principalul motiv al inflației.
„Ironia este că ei primesc mai mult credit decât merită pentru că au reușit să reducă inflația, după ce au fost acuzați în mod exagerat că au lăsat-o să scape de sub control la începutul crizei energetice din 2021”.
Originea crizei inflaționiste este încă subiect de dezbatere, unii considerând că a fost alimentată în principal de criza energetică și de problemele de aprovizionare, care sunt factori de ofertă, în timp ce alții o leagă și de cerere, materializată de sprijinul bugetar generos legat de pandemie.
În această dezbatere între teoreticienii inflației „tranzitorii” legate de șocurile externe și cei ai inflației „permanente”, aceștia din urmă insistă asupra faptului că, fără o acțiune hotărâtă a bancherilor centrali, inflația ar fi scăpat de sub control.
Așadar, cine are dreptate? Într-un studiu, Allianz Trade a estimat că Rezerva Federală a SUA a contribuit în proporție de 45% la încetinirea inflației, în timp ce restul a provenit din standardizarea pe liniile de producție din întreaga lume, un procent comparabil pentru celelalte bănci centrale principale.
„Poate că toată lumea are dreptate într-o oarecare măsură”, spune economistul Maxime Darmet, autorul studiului. „Dar cei care cred că inflația a fost doar tranzitorie ignoră total impactul băncilor centrale”.
