Următorul deceniu al gazului natural lichefiat părea să fie pe drumul cel bun, după haosul din 2022.
SUA, Qatar și unele țări africane urmau să conducă expansiunea producției globale, Europa urma să continue trecerea la GNL pentru a-și reduce dependența de Rusia, în timp ce China și alte țări asiatice urmau să caute GNL pentru a-și alimenta economiile, pentru a înlocui cărbunele și pentru a completa energiile regenerabile.
Creșterea continuă a gazului de șist din SUA a transformat națiunea în cel mai mare exportator din lume dintr-un importator de GNL, încă din 2015.
Cu toate acestea, în ciuda temerilor unor consumatori atunci când primele fabrici de export de GNL erau în curs de îmbunătățire, producția a reușit nu doar să țină pasul cu cererea, ci chiar să o devanseze.
Atracția de a transporta gazul american ieftin către Europa și Asia de Est a stimulat ultimul val de propuneri de export de GNL.
Proiecțiile sugerează că SUA ar putea avea o capacitate anuală de export de 160 de milioane de tone până în 2027, depășind chiar și capacitatea extinsă de 127 de milioane de tone a Qatarului și cu mult înaintea liderului anterior, Australia, cu aproximativ 70 de milioane de tone.
Departamentul Energiei din SUA va analiza noile proiecte din punct de vedere al impactului asupra mediului, după ce și-a regândit metodologia, în special în ceea ce privește efectele scurgerilor de metan.
Dar noile revizuiri nu vor opri exporturile existente de GNL de 90 de miloane de tone pe an și nici proiectele în curs de construcție care ar putea dubla această cifră.
Odată cu alegerile prezidențiale din noiembrie, europenii și alți aliați ai SUA se întreabă dacă vor asista la întoarcerea lui Donald Trump – aducând mai multe tarife vamale, o probabilă abandonare a Ucrainei, poate o retragere americană din NATO și cine știe ce alt haos geopolitic și geoeconomic.
Însă, în termeni practici, nici revărsarea continuă a economiei „America First”, pe care ar aduce-o un al doilea mandat pentru Biden, nu este foarte binevenită.
Subvențiile generoase acordate de SUA prin Legea privind reducerea inflației și încercările de a-și asigura materiile prime prin autosuficiență, mai degrabă decât prin cooperare cu partenerii, fac viața dificilă pentru companiile din alte părți.
Și mai puțin GNL din SUA ar părea o politică de înfometare a industriilor europene aflate în dificultate cu energia.