O serie de noi angajamente anunțate la summitul COP28 privind clima – de la triplarea energiilor regenerabile la reducerea emisiilor de metan – nu vor fi suficiente pentru a limita încălzirea globală la 1,5 grade Celsius, a declarat Agenția Internațională pentru Energie (AIE). S-au scremut munții și a ieșit un șoricel.
Până în prezent, 130 de țări au convenit să tripleze sursele de energie regenerabilă și să dubleze rata de îmbunătățire a eficienței energetice, în timp ce 50 de companii petroliere și de gaze au convenit să reducă emisiile de metan în 2030 în cadrul Cartei de “decarbonizare” a industriei. Am mai auzit astfel de anunțuri.
Potrivit analizei AIE, dacă fiecare își va respecta angajamentele asumate, emisiile globale de gaze cu efect de seră legate de energie ar scădea cu 4 miliarde de tone metrice de dioxid de carbon echivalent în 2030.
Aceasta reprezintă aproximativ o treime din decalajul de emisii care trebuie acoperit în următorii șase ani pentru a limita încălzirea la 1,5C peste nivelurile preindustriale, așa cum s-a stabilit în Acordul de la Paris din 2015.
De asemenea, AIE a precizat că lumea “ar trebui să se angajeze să reducă utilizarea combustibililor fosili și să pună capăt aprobărilor de noi centrale electrice pe bază de cărbune”. Cu alte cuvinte, un îndemn pentru subminarea siguranței energetice. Cum se poate accepta așa ceva?
Se poate, pentru că aceste summituri climatice au devenit un circ în toată regula, dominate de isteria „salvatorilor planetei” – un amestec toxic de activiști și ONG-uri sponsorizate cu generozitate de politicieni inconștienți.
Țările participante se tot „angajează” în reducerea emisiilor, în timp ce companiile energetice sunt supuse unor presiuni incredibile – și mulți le vor dezmembrate.
Activismul climatic nu înseamnă o lume verde, ci o păcăleală pe termen lung. Nu există un aport energetic care să înlocuiască petrolul, cărbunele și gazele. Tranziția energetică va impune cheltuieli uriașe de trilioane de dolari pe an – un plan care va duce la dezindustrializare, mai ales în Europa.
Energia regenarabilă nu are cum să se tripleze, solarul și eolianul sunt surse scumpe și imprevizibile. Nicio economie din lume nu poate sta la cheremul lor.
Retorica ecologică e păguboasă și dincolo de această retorică nu mai vin decât teorii fanteziste.La fel ca precedentele, COP 28 nu este decât o platformă de amăgiri și populism.