Aveau oricum mari sanse sa intre la bulau pentru „trantirea” unor licitatii. Insa, de frica ofensivei lansate de oamenii Laurei Codruta Kovesi, multi dintre conducatorii unor importante institutii publice ale statului roman au sarit de-a dreptul din lac in put, in incercarea disperata de a sterge urmele traficului de influenta comis in trecut.
Cum insa „foamea” este inca mare, respectivii demnitari si inalti functionari au pus la cale si o strategie aparte, prin care sa nu „despagubeasca” pe toata lumea, ci doar pe cei care fac gat, existand astfel riscul sa atraga atentia organelor de ancheta asupra lor. Concret, daca prindeau de veste ca „looserii” care pierdusera contractele pe nedrept au de gand sa „ciripeasca” la DNA sau au depus plangeri si au primit decizii favorabile din partea Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor, o puneau urgent de niste „staboare” prin care dadeau „sa manance” la toata lumea.
Lista neagra
De-a lungul anilor, pe cei care aveau painea si cutitul licitatiilor in mainile lor ministeriale ii durea undeva de oamenii de afaceri cinstiti. Care, dupa ce aveau „nebunia” sa se prezinte la licitatii despre care toata lumea stia ca erau unele cu dedicatie, mai aveau si „obraznicia” sa atace pe urma atribuirea contractelor. Asa ca mafia, care de la nivelul ministerelor isi pusese „sagetile” sa dirijeze atribuirea celor mai banoase contracte doar catre firmele de casa, realizase chiar un fel de lista neagra cu „aia tari in gura”. Este vorba despre mai multe companii care, dupa ce avusesera „tupeul” sa conteste rezultatele licitatiilor, nu mai „pupau” apoi niciun contract, nici la ministerul respectiv, dar nici la alte institutii publice.
Monitorizarea contestatiilor
Insa dupa asaltul declansat de catre procurorii anticoruptie la adresa institutiilor suspectate de „blatuirea” pe banda rulanta a licitatiilor, conducatorii care se simteau cu musca pe caciula au cautat solutii pentru a mai drege busuiocul. Astfel ca au inceput sa fie mult mai atenti la zvonurile privind intentia de a se duce la DNA a patronilor firmelor care pierdusera buclucasele licitatii. Ba mai mult, din cate se pare, chiar i-au pus pe unii oameni din comisiile de licitatie sa-i traga de limba pe patronii nemultumiti, ca sa vada daca acestia chiar aveau de gand sa faca denunturi sau doar isi varsau si ei naduful. Insa cum era imposibil sa verifice cine s-a dus sa-i toarne la DNA, au trecut in schimb la o monitorizare stricta a plangerilor depuse la Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor. Unde urmareau mai ales cazurile in care CNSC dadea decizii favorabile firmelor reclamante. Iar dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, in asemenea spete care se complicau, ministeriabilii interpretau in viziune proprie deciziile care prevedeau, de obicei, „obligarea autoritatii contractante la reevaluarea ofertelor prezentate si incheierea unui nou raport al procedurii”.
Ca la piata
Drept urmare, dupa cum sustin sursele noastre, procurorii supecteaza ca, in nenumarate cazuri, patronii firmelor care au avut castig de cauza la Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor sau care se aratasera cei mai vehementi in exprimarea intentiei de a depune plangeri penale au fost chemati de urgenta pentru asa-zise „negocieri directe”. In care pur si simplu s-ar fi incercat mituirea lor, prin acordarea unor subcontractari, pentru ca licitatiile initiale sa nu mai fie anulate. Si pentru a nu se mai atrage astfel, „inutil”, atentia procurorilor anticoruptie. Culmea este insa ca, in unele cazuri, nu au fost chemati la aceste veritabile „staboare” organizate ad-hoc la nivelul conducerii anumitor ministere doar patronii nemultumiti, dar si cei care castigasera licitatiile, dupa ce dadusera, bineinteles, „comisioane” mai mult decat generoase. Iar castigatorii licitatiilor au fost pur si simplu obligati sa cedeze o parte din efectuarea lucrarilor si implicit a profitului catre concurenta, „ca sa manance toata lumea”! Ceea ce, in viziunea conducatorilor institutiilor, insemna musamalizarea oricarui scandal. Insa planul de „acoperire” a licitatiilor trucate nu le-a reusit intotdeauna, cu toate ca negocierile au avut loc ca la piata, pentru cate un procent in plus.
Hora mare
Interesant este si ca multi dintre patronii chemati la „staborul” ministerial pentru a fi „manjiti” cu niste lucrari de subcontractare au acceptat sa se multumeasca si cu aceste „ciosvarte” aruncate dupa ce au contestat licitatiile. Iar acestia vor intra acum in hora anchetelor, fiind la randul lor suspectati de complicitate la trafic de influenta. Ce-i drept, sunt si destui patroni care au refuzat sa schimbe tabara, acestia avand toate sansele sa castige acum pe bune licitatiile pentru care, oricum, depusesera cele mai bune oferte, dar nu si „comisioanele” aferente…