”Jihadul” salvării pe persoană fizică deja zdruncină din temelii ”șandramaua iohannistă”. ”Animalul rănit” Bogdan Aurescu neavând nicio greață în a-și juca și ultima carte, oricât de murdară ar fi ea, pentru a primi barem un post cu imunitate garantată într-o structură internațională. Mai ales dacă va simți că oricum nu va reuși să mai rămână în fruntea Ministerului Afacerilor Externe.
Astfel că un cameleon politic cu experiența fostului ucenic al lui Adrian Năstase nu va ezita nicio clipă în a spune opiniei publice ceea ce se așteaptă de la el… Și anume că România nu a intrat în Schengen… pentru că asta a fost ”plăcerea vinovată” a președintelui Klaus Werner Iohannis. Cel care ar fi îndemnat nu doar la calm, dar și la boicotarea oricărui efort de uniune națională pentru cucerirea ”redutei” austriece. Asigurarea, de asemenea, a unui post internațional garant de imunitate după retragerea de la Palatul Cotroceni fiind mult mai importantă pentru familia prezidențială, decât dezideratul unei întregi națiuni.
Asta va spune Aurescu, dacă se va ”strânge lațul” în jurul său… Astfel că, în lipsa deschiderii oricărei ”ușițe” de scăpare de către oricum tot mai firava ”falangă” iohannistă din servicii, singurul om în care Klaus Iohannis mai are încredere i-a susurat acestuia la ureche un adevărat ”plan nebun”. Unul prin care șeful statului ar urma să iasă cu fruntea sus de la Cotroceni. Și să mai tempereze astfel excesul de zel ale de acum fostelor sale ”slugi constituționale”. Cele care, ca de atâtea alte ori, deja au simțit ”gustul sângelui” și sunt gata să sară ”la beregata” lui Iohannis, atunci când ”dinamica operativă” va duce la minimalizarea oricărui risc personal în acest sens…
La mâna lui Schmidt
După cum vom dezvălui mult mai curând decât se așteaptă serviciul secret care încă acoperă activitatea omului de afaceri Michael Schmidt, două companii austriece apropiate acestuia ar fi putut avea interese majore – din punct de vedere financiar, bineînțeles! – în umilitoarea decizie a Vienei de interzicere a accederii României în Spațiul Schengen.
Numai că prețul politic plătit de victimele colaterale ale acestor calcule extrem de pragmatice care se învârt în jurul a două miliarde este deja extrem de greu de susținut. Mai ales de un Klaus Werner Iohannis care are nevoie disperată de a da un semnal că, totuși, este parcă mult prea devreme pentru ca să se recunoască înfrânt de ”sistemul ticăloșit”, aidoma tuturor predecesorilor săi de la Palatul Cotroceni.
Și să fie astfel considerat, încă de pe acum, drept ”veriga slabă” a lanțului cu care sistemul încearcă să se lege și la realitățile viitoarei puteri politice.
Iar cum, după cum vom dezvălui în curând, Michael Schmidt și halucinant de extinsul grup săsesc transfrontalier de interese austriaco – bavareze din spatele său l-a băgat pe Iohannis în această ”groapă cu lei”, tot acesta trebuie să îl și scoată.
Și, bărbătește vorbind, nu poate fi decât de apreciat că, după ce l-a împins până la marginea prăpastiei, în punctul de unde este suficient un singur pas pentru ”prăbușirea finală”, același extrem de orgolios Michael Schmidt încearcă acum să îi întindă totuși o mână de ajutor. Chiar dacă această ”extragere” înainte de termen va însemna pierderea câtorva sute de milioane de euro.
Numai că, ghinion, ”planul nebun” pus la cale de tot mai rarefiatul anturaj prezidențial nu are nici cea mai mică șansă de reușită…
Cine minte? Hurezeanu sau Aurescu…?
Încă niciun ”bărbat de stat” român nu a avut demnitatea să își ia în ”cârcă” usturătorul eșec de la Consiliul JAI. Cu toții, indiferent de culoare politică și grup transpartinic de interese urlând ca din gură de șarpe că singurii vinovați sunt doar ”băieții răi” de la vârful clasei politice austriece.
După care fiecare a preferat să adopte tradiționala poziție ”ghiocel”. Adică să bage capul în ”nisipul” nepăsării și să aștepte să treacă și acest val de emoție națională…Ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat. Cele mai relevante exemple în acest caz fiind cele ale președintelui Klaus Iohannis, premierului Nicolae Ionel Ciucă, ministrului de Interne, ”amuțitul” Bode și al ”tehnocratului” de la Externe, Bogdan Aurescu.
Numai că, așa după cum dezvăluiam la doar câteva zile după ce ”reacția oficială” a României o fi fost ea sublimă pe facebook, dar în realitatea Marilor Cancelarii occidentale a lipsit cu desăvârșire, ”se știa”… Ministrul de Interne al Austriei informându-l pe ambasadorul român la Viena, cu o lună și jumătate înainte de Consiliul JAI propriu-zis de la Bruxelles, că guvernul său nu va permite intrarea țării noastre în Schengen. Demnitarul austriac informându-l pe ambasadorul Emil Hurezeanu și despre principala îngrijorare a Guvernului de la Viena. Și anume faptul că mărirea cotei de ”vize de muncă” pentru zeci de mii de așa ziși ”operatori marfă” provenind din țări extra- comunitare va declanșa un nou val de migranți. Dar de această dată unul LEGAL! Și care va lovi Austria! Pentru că zeci de mii dintre asiaticii care vor intra în România – și implicit în Spațiul Schengen, dacă țara noastră ar fi fost primită! – vor pleca imediat spre Austria. Numai că, fiind posesorii unor vize de muncă perfect valabile în tot Spațiul Schengen, aceștia nu vor mai putea fi opriți să se ”relocheze” în Austria.
Iată însă că, de la sfârșitul lunii octombrie, nicio autoritate de la București nu a avut o reacție diplomatică la această plângere, de altfel una pe deplin justificată, a părții austriece.
Ceea ce înseamnă că ori Emil Hurezeanu nu l-a informat și pe ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, ori că acesta nu l-a pus în temă pe șeful statului, Klaus Iohannis.
Ultima variantă de lucru fiind că atât Hurezeanu, cât și Aurescu și-ar fi îndeplinit prevederile din fișa postului și astfel a fost informat și ”girantul politicii externe”. Variantă în care Iohannis chiar că ar fi aruncat la ”coșul de gunoi” al istoriei.
Astfel că doar declarațiile date sub propria răspundere de către Emil Hurezeanu și Bogdan Aurescu pot lămuri de ce, deși avertizate cu o lună și jumătate înainte, autoritățile de la București au preferat să tacă și să nu ia nicio măsură care să ducă la negocieri directe cu Cabinetul de la Viena. Că doar timp era… Dar și soluții tehnice…
Ca băieții, la Petrom City…
Uite că mai există și structuri contrainformative care nu s-au ”șters” cu documentarea întâlnirilor de taină de dinainte de prima campanie electorală. Cele pe care Klaus Iohannis, Michael Schmidt și Emil Hurezeanu le aveau noaptea, ca băieții, la ultimul etaj al unei discrete și încă nefinalizate pe atunci construcții de lângă Petrom City…
Aceeași ”gașcă nebună” reluându-și ”activitatea clandestină” după eșecul Schengen. Cel care, sub nicio formă nu trebuie contabilizat în persoana președintelui Klaus Iohannis.
Astfel că s-a acționat practic simultan cu ”băgarea în penal” a ministrului Bogdan Aurescu. Imediat după ”lovitura” în care dezvăluiam raportul oficial al Curții de Conturi cu privire la constatarea dispariției Registrului de Donații și sponsorizări al Ministerului Afacerilor Externe – RoAid. Cea prin care ”tehnocratul” – ci nu liberalul – Bogdan Aurescu oricum devenise indezirabil. Numai că aruncarea peste bordul ”navei iohanniste” a de acum ”balastului” Bogdan Aurescu – cel care va recepționa în curând și ”lovitura” decisivă! – nu este nicidecum suficientă pentru a salva aparențele unui președinte încă ”jucător”.
Așa că, în paralel cu operațiunea de debarcare a ”profilului prezidențial” Bogdan Aurescu din fruntea Ministerului Afacerilor Externe a fost declanșată și cea de instalarea în locul său a ”diplomatului de casă”, Emil Hurezeanu. Cel care se speră că va fi reevaluat în ochii opiniei publice prin recunoașterea variantei că el unul a vrut să îl informeze oficial pe ministrul de Externe cu privire la avertismentul austriac. Dar acesta a refuzat să devină ”beneficiarul legal” al informării, având propriile ”jocuri operative”.
”Gașca nebună” din jurul lui Iohannis sperând că, odată cu instalarea lui Emil Hurezeanu în fruntea MAE, Michael Schmidt va reuși să convingă partea austriacă să facă non – combat la viitorul Consiliu JAI din toamnă.
Și astfel Iohannis să își spele păcatele și să mai salveze din aparențele unui ”lider regional”.
Cu toate că, atâta vreme cât Klaus Werner Iohannis girează politica noastră externă, mai mari sunt șansele Ucrainei de a intra în Spațiul Schengen, decât ale României!