Radu Antohe, doctorand ASE și lector universitar al Facultății de Economie Agroalimentară și a Mediului, expert în dezvoltare rurală și politici agricole, este de părere că agricultura noastră va suferi foarte mult în 2022.
Lipsa de pregătire profesională a generației tinere de fermieri și dezootehnizarea agriculturii sunt printre cauzele pe care profesorul Antohe le consideră piedici mari în agribusinessul de azi.
Care sunt cauzele prăbuşirii agriculturii
Cu o agricultură bipolară, cu o populație majoritar rurală și imbătrânită, cu o scădere demografică și cu o așezare geografică de invidiat, având câte o treime din totalul suprafeței luncă si câmpie, altă treime deal si podiș, alta fiind submontan si montan, România își asteaptă cuminte locul de start pentru o nou ciclu concurențial într-o politică agricolă comună, într-o echipă sau familie europeană, cu drepturi și îndatoriri pentru fiecare Stat membru.
Pe măsură ce economia crește şi avansează de la una nedezvoltată la una în curs de dezvoltare, ponderea agriculturii scade, dar crește valoric. În schimb industria creşte semnificativ, ceea ce este și normal, industria rămânând un factor de progres durabil.
De asemenea, ponderea în totalul forței de muncă a scăzut si ea. Productivitatea muncii la fel, care a stagnat în cel mai bun caz, în comparație cu alte sectoare din economia românească și este din păcate în urma mediei europene în acest domeniu.
Dezvoltarea agriculturii este esențială pentru integrarea europeană și pentru îndeplinirea obiectivelor de coeziune socială.
Cheltuielile cu alimente importate dețin încă o pondere mult prea ridicată, de neconceput pentru o țară agricolă ca România, acest lucru trebuie să ne dea de gândit. Este important de reținut că peste 50% din importurile alimentare și comerțul intracomunitar ale României, încă le reprezintă produsele care ar putea fi obținute în țară, de exemplu: carne și preparate din carne, făină și produse făinoase, soia și șroturi de soia, legume proaspete, fructe, flori, zahăr, tutun, hamei etc
Amânarea digitalizării în agricultură reprezintă un mare risc. Sistemele tehnologice inovative nu mai sunt un deziderat, sunt un necesar primordial. Fără investiții cu cap, corelate între producții obținute și o valorificare într-o epocă digitală, în condiții de eficiență economică, nu vom putea vorbi de vremuri trainice. Viitorul nu va inventa o altă agricultură, dar cu siguranță o va perfecționa, crede specialistul.