Fostul rege al Greciei, Constantin al II-lea, a încetat din viață, marți, la vârsta de 82 de ani.
Constantin al II-lea a fost ultimul membru al unei dinastii daneze care a domnit în secolele al XIX-lea și al XX-lea înainte de revenirea republicii parlamentare în 1974.
Anii tulburi din Grecia
Descendent al familiei regale din Glücksburg, Constantin a fost vărul monarhului britanic Charles al III-lea și nașul fiului acestuia, prințul William. De asemenea, a fost fratele reginei Sofia, mama regelui Felipe al VI-lea al Spaniei.
A urcat pe tron la vârsta de 23 de ani, în 1964, una dintre cele mai turbulente perioade din istoria contemporană din Grecia, marcată de profunde diviziuni politice și lovituri de stat, inclusiv cea a coloneilor, care a dus la exilul său în 1968.
În plin Război Rece, isteria anticomunistă moștenită de la războiul civil (1946-1949) a subminat stabilitatea politică. Tânărul rege s-a aflat sub influența mamei sale Frederica, născută în Germania, care a fost adesea criticată pentru intervenția sa în viața politică și care a alimentat neîncrederea grecilor față de regii „străini”, scrie Boursorama.
Criza dintre palat și executiv nu a întârziat să apară: dezacordul lui Constantin cu George Papandreou, prim-ministru la acea vreme și lider al partidului Uniunea de Centru, l-a forțat pe acesta din urmă să demisioneze în 1965.
Crizele politice care au urmat au oferit un teren fertil pentru lovitura de stat a coloneilor din aprilie 1967 și pentru cei șapte ani de guvernare a juntei, pe care CIA a fost acuzată că a susținut-o.
Constantin a mărturisit în ultimii ani că a făcut tot ce a fost posibil la vremea respectivă pentru a evita criza politică, subliniind că „mentalitatea unor politicieni greci a subminat relația executivului cu palatul”. În memoriile sale publicate de ziarul grec To Vima în 2015, el a amintit „suferința” pe care a trebuit să o îndure „din partea politicienilor (greci)”. Potrivit acestuia, autorii loviturii de stat au „înșelat” poporul grec spunând că au organizat lovitura de stat în numele lui.
La opt luni după lovitura de stat a coloneilor din decembrie 1967, Constantin a organizat o contra lovitură de stat militară care a eșuat. A fugit la Roma cu întreaga familie înainte de a se stabili la Londra.
„A fost cea mai proastă zi din viața mea. A fost ziua în care am văzut primul meu fir de păr alb”, a declarat el pentru To Vima, subliniind că „riscul unui război civil era foarte mare”.
Abolirea monarhiei
La referendumul din 1974, aproape 70% dintre greci au votat pentru abolirea monarhiei, punând astfel capăt dinastiei instituite în 1863 de străbunicul lui Constantin, George I. Constantin era descendentul regelui danez George I, care a ajuns pe tronul Greciei după moartea primului rege grec Otto I, care a murit fără să lase un succesor.
Statul grec a devenit apoi proprietarul averii imobiliare regale, iar Constantin s-a angajat într-o bătălie juridică pentru despăgubiri. În 1991, a scos o duzină de containere cu mobilier din fosta sa reședință de vară de lângă Atena, când la putere se afla premierul conservator Constantin Mitsotakis, tatăl actualului prim-ministru.
Majoritatea acestor obiecte au fost ulterior scoase la licitație la casa Christie’s din Londra din cauza costurilor „imposibile” de întreținere, potrivit familiei regale. În 1994, o lege a deschis calea pentru confiscarea proprietăților fostei familii regale, care de depus plângere în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. În 2002, instanța a obligat Grecia să plătească familiei regale 14 milioane de euro.
„Nu-mi doresc nimic mai mult decât o viață liniștită”, a declarat Constantin presei în timpul unei vizite în Grecia în 1993.
Născut la Atena, Constantin a plecat pentru prima dată din țară în Egipt la vârsta de un an, împreună cu familia sa, care fugea de ocupația nazistă (1941-1944). Întorcându-se la Atena cinci ani mai târziu, în calitate de Prinț Moștenitor, a fost unul dintre cei trei medaliați cu aur la navigație la Jocurile Olimpice din 1960 de la Roma.
După ce a trăit la Londra timp de 40 de ani, s-a întors în Grecia în 2013, unde a continuat să se numească „rege”. El a dat asigurări că nu a votat niciodată și nici nu a intenționat să voteze, într-un interviu acordat în 2016 televiziunii grecești Skai. Căsătorit cu Anne-Marie, sora reginei Margareta a II-a a Danemarcei, a lăsat în urmă cinci copii.