Încălzirea climatică ar putea avea drept consecințe și eliberarea de viruși patogeni, odată cu fenomenul topirii ghețurilor.
Mai multe microorganisme preistorice descoperite sunt rezistente la antibiotice.
Dezghețarea permafrostului în regiunile polare pune multe probleme. Cercetătorii au descoperit că anumiți microbi produc mult metan și dioxid de carbon, care sunt gaze cu efect de seră, de când acest fenomen afectează regiunea Arcticii.
Microbi în adormire
Acest lucru se datorează faptului că unii microbi pot supraviețui perioade foarte lungi de timp în anumite condiții de îngheț, cu foarte puțini nutrienți, folosind minerale ca sursă de energie.
Permafrostul arctic conține o imensă acumulare de materie vegetală și animală, prinsă de secole în straturile sale înghețate. În prezent, permafrostul stochează între 1.330 și 1.580 de miliarde de tone de carbon. Zona arctică de permafrost reprezintă doar 15% din suprafața solului pământului, dar conține o treime din carbonul organic al solului.
Prin urmare, topirea permafrostului ne poate trimite rapid într-un cerc vicios al încălzirii globale și al emisiilor de gaze cu efect de seră.
Moartea albă?
Dar există un alt tip de risc care urmează. Mai multe bacterii preistorice descoperite sunt rezistente la antibiotice. Topirea permafrostului are potențialul de a elibera bacterii și viruși patogeni care pot fi dăunători speciilor vii de astăzi.
În ceea ce privește calota glaciară din Antarctica, dacă s-ar topi complet, ceea ce s-ar întâmpla mult după ce alte calote glaciare s-ar fi topit, creșterea combinată a nivelului mării ar fi cu aproximativ 120 de metri mai mare decât cea de astăzi.
Antarctica are o „vărstă” de 34 milioane de ani, ceea ce face dificilă evaluarea riscului de a găsi bacterii nocive în calota sa glacială și în permafrost.