Oamenii de știință susțin că rotația stelei noastre emite vibrații și, prin urmare, sunete.
Soarele nu doar străluceste. Potrivit astronomilor, „cântă” în timp ce se învârtește, emițând unde de joasă frecvență, care ar provoca note dacă acestea nu ar fi produse în vidul interstelar, unde nu poate circula nici un sunet.
Cercetătorii de la Institutul Max Planck, specializați în studiul sistemului solar, și de la Universitatea din Göttingen, Germania, au descoperit astfel „note muzicale joase și profunde”, folosind date de la NASA.
Sună ca un clopot
„Soarele sună ca un clopot” , declară oamenii de știință într-un comunicat. Echipa explică faptul că a observat „mișcări turbionare foarte lente” pe suprafața stelei, care par a fi legate de rotația sa în jurul propriei axe, care are loc odată la fiecare 27 de zile.
Dar, din moment ce Soarele nu este solid, deoarece este format din gaze, diferitele sale părți se rotesc la viteze distincte. Acest fenomen, numit „rotație diferențială” , face ca diferitele regiuni ale Soarelui să rezoneze între ele, emițând vibrații la o rată constantă și previzibilă, relatează Slate.
Vibrațiile „muzicale”
„Toate aceste noi oscilații pe care le observăm pe Soare sunt puternic afectate de rotația diferențială” , indică omul de știință Damien Fournier. Pentru a înțelege mai bine originea vibrațiilor „muzicale”, echipa a comparat datele observațiilor de la NASA, care arată mișcări imense de materie solară, cu modelele computerizate. „Modelele ne permit să observăm interiorul Soarelui și să determinăm structura tridimensională completă a oscilațiilor”, spune un alt cercetător, Yuto Bekki.
Laurent Gizon, autorul principal al studiului publicat în revista Astronomy and Astrophysics, a declarat că descoperirea a fost „foarte interesantă”, deoarece permite calcularea de noi date și a merge mai departe în cercetare.
Turbulențe gazoase și oscilații acustice
Oamenii de știință descoperiseră deja sunete mai înalte provenind de la steaua noastră în anii 1960. Aceste vibrații erau fost mai rapide, deoarece proveneau din perioade de aproximativ cinci minute, nu de 27 și șapte de zile. Turbulențele gazoase lângă suprafața Soarelui creează aceste „oscilații” acustice mai scurte.
Monitorizând acest fenomen, oamenii de știință au reușit de-a lungul anilor să cartografieze rotația gazelor solare, atât la suprafață, cât și în interiorul Soarelui.
„Aceste oscilații de cinci minute au fost observate continuu de telescoapele terestre și de observatoarele spațiale de la mijlocul anilor 1990 ”, explică astronomii. Ele au fost folosite cu succes de helioseismologi pentru a afla mai multe despre structura internă și dinamica stelei noastre, la fel cum seismologii învață despre interiorul Pământului prin studierea cutremurelor”.