Și nici nu este probabil să reducă ocupația la jumătate înainte de iarnă, ceea ce ar fi putut fi unul dintre cele mai optimiste obiective.
Refrenul aliaților occidentali este de a sprijini Kievul „atât timp cât va fi nevoie”. Numai că timpul nu a fost niciodată un aliat pentru forțele ucrainene.
Progresele realizate în această vară sunt modeste, fără a tăia legăturile terestre ale rușilor cu Crimeea. Presupusa asasinare a șefului Wagner, Evgheni Prigojin, și a conducerii de vârf a grupului său de mercenari nu a avut niciun efect asupra conflictului.
Ucraina nu are avioane de luptă decât pentru a-și acoperi o treime din spațiul aerian. Penuria de muniție de artilerie a fost rezolvată doar temporar prin furnizarea de către SUA a proiectilelor cu dispersie. Rezolvarea tuturor acestor probleme va face ca războiul să dureze cel puțin până anul viitor.
Războaiele mari – și acesta este un război pentru supraviețuirea Ucrainei de-a lungul a aproape 1.000 km de front – se poartă la scara și în ritmul în care evoluează. Înfrângerea invaziei rusești devine din ce în ce mai îndepărtată.
Volodimir Zelenski nu trebuie să mai facă presiuni pentru un succes substanțial pe câmpul de luptă înainte de a avea mijloacele necesare pentru a-l obține. Altfel se va ajunge la un impas cu aliații din Occident. Sau poate deja s-a ajuns.
Atacurile soldaților ucraineni sunt limitate de acoperirea artileriei și avioanelor. Avansurile de tip “pas cu pas” înseamnă pierderi mari, în timp ce aprovizionarea va deveni și mai dificilă în lunile de iarnă.
Rușii au dovedit că își pot înlocui capacitatea militară mai repede decât s-a presupus. Kremlinul își mobilizează economia de război, în pofida sancțiunilor impuse de Occident. Exporturile de petrol și gaz aduc miliarde în visteria țării.
De asemenea, flota rusă din Marea Neagră nu are cum să fie neutralizată. Are un rol major în acest război și reprezintă cea mai mare îngrijorare pentru NATO.
Președintele Joe Biden și liderii europeni tot laudă curajul soldaților ucraineni, dar îi cam lasă să se descurce pe cont propriu. Armele și banii Occidentului nu garantează neapărat o victorie așa cum vrea Ucraina. Nu există planuri pentru un fel de negociere cu Rusia – de pace nu poate fi vorba. Orice încercare în acest sens a fost respinsă repetat de Kiev.
Ajutorul destinat Ucrainei duce la costuri uriașe pentru industriile de armament din UE. Contribuabilii europeni devin nemulțumiți de aceste costuri în creștere, într-o perioadă de inflație înrădăcinată pe tot continentul.
Contraofensiva Urainei pare să arate un pas înainte și doi înapoi. Occidentul trebui să recunoască un adevăr incomod: războiul se prelungește mai mult decât în toate scenariile pesimiste.
Este un alt fel de a spune că Ucraina este condamnată la luptă fără perspectiva de a câștiga.