Rămâne de văzut care vor fi urmările concrete ale întâlnirii dintre Vladimir Putin și Joe Biden la Villa La Grange de pe malul lacului Geneva. Dar ceva trebuie schimbat: liderii occidentali trebuie să iasă din amorțire și să adopte măsuri mai dure împotriva Rusiei.
Miza Occidentului este răspunsul la atitudinea agresivă a Rusiei în străinătate. Occident care a practicat până acum o politică păguboasă: izolarea lui Putin, nu confruntarea cu acesta. Problema este că exact asta vrea liderul de Kremlin, deoarece reprezintă un câștig net pentru Moscova.
O strategie de izolare înseamnă recunoașterea unui fapt împlinit: Rusia își menține nestingherită dominația în zonele sale de influență.
Înseamnă ca Ucraina să nu recupereze Crimeea. Ar aproba existența unei zone înghețate în Donbas, unde conflictele de intensitate redusă ar continua. Kievul nu și-ar recâștiga integritatea teritorială.
În Belarus, această abordare ar însemna că Occidentul ar accepta ca și această țară să rămână în zona de influență a Moscovei, o continuare stupefiantă a politicii Războiului Rece.
În Siria, în cadrul strategiei de izolare, Rusia va continua să sprijine, împreună cu Iranul, regimul lui Bashar al-Assad, care este vinovat de crime împotriva umanității.
Această abordare ar susține, de asemenea, prezența durabilă a trupelor rusești în Nagorno-Karabakh, făcând Moscova arbitrul conflictelor din această regiune a Caucazului – și adevăratul câștigător al conflictului de acolo.
O înghețare pură a relațiilor dintre Rusia și Occident nu ar împiedica Moscova să își continue operațiunile de destabilizare nici în Africa.
Acestea au loc în Republica Centrafricană, Mali și Ciad, cu ajutorul companiei mercenare rusești Wagner, notează Politico. Având în vedere legătura dintre conflict și migrație, există consecințe grave pentru securitatea democrațiilor europene.
Asta în timp ce la Bruxelles și Washington se vorbește despre libertatea popoarelor și sancțiuni împotriva Rusiei, care nu duc nicăieri.
Navalnîi zace în pușcărie, iar Angela Merkel mai are puțin și taie panglica inaugurării gazoductului Nord Stream 2: UE nu suflă un cuvânt în fața Gazprom, cea mai puternică armă a Rusiei.
Rusia trebuie făcută să dea înapoi
Statele Unite și Uniunea Europeană trebuie să clarifice faptul că Rusia nu are drepturi speciale în nicio țară. Liderii occidentali trebuie să reziste tentației de a declara că puterea de la Kremlin ar putea face parte din soluție, atunci când aceasta este, de fapt, principala problemă.
După cum a scris recent fostul ambasador american în Rusia, Michael McFaul, obiectivul nu poate fi îmbunătățirea relațiilor cu regimul lui Putin: “O astfel de îmbunătățire ar însemna să cedăm cererilor lui Putin, să refuzăm să-l contracărăm și, așa cum am făcut prea bine în ultimii 21 de ani, să acceptăm concesiunile cerute de președintele rus”.
SUA și UE s-au aflat în această poziție dintr-un motiv simplu: au lăsat Kremlinul să stabilească agenda. Au reacționat, dar nu au acționat.
Democrațiile sunt blocate într-un fel de joc inadmisibil de tatonare cu Moscova. Dacă Occidentul nu câștigă, Rusia o va face.