Mi-a placut jocul echipei noastre nationale cu fabricantii de ceasuri, desfasurat la Lucerna miercuri seara.
Piturca a avut curajul sa se lase, in confruntarea cu elvetienii, pe mana unor tineri fotbalisti, in pofida unor pareri savante emise de cativa „specialisti” din fotbalul dambovitean, care, asa cum era de asteptat, au emis filozofii si tactici excentrice, incercand sa-i schimbe selectionerului, cu ajutorul lor, cipurile din cap. Tricolorii au avut momente cand au jucat bine, creand cateva ocazii deosebit de periculoase pentru portarul gazdelor, una dintre ele ivita chiar in primul minut al partidei, cand imberbul debutant Grozav, speriat probabil de prezenta lui acolo, a catapultat mingea, din cativa metri, peste poarta. Mai apoi si Tanase ar fi putut obliga plasa de nailon a lui Sommer sa tremure, dar s-a grabit, iar la scurt timp doritul tunar Bourceanu a lovit mingea de parca a avut piciorul prins intr-o clupsa. Ratari cumva firesti. Apoi s-a jucat la tatonare. A urmat o usoara zvacnire a celor care-i batusera mar cu cateva zile inainte pe alde Fritz (5-3 ), dar ai nostri s-au baricadat bine, nelasandu-i pe baietii legendarului Ottmar Hitzfeld sa ne faca pocinogul. E drept ca ne cam bagaseram cu posteriorul in poarta, elvetienii rascolind in acest timp gazonul din preajma careului nostru si procurandu-si cateva cornere, dar Lobont, Gaman si Chiriches si-au facut pe deplin datoria. Vazand ca nu prea le iese jocul, baietii din Tara Cantoanelor au lasat-o mai moale, asa ca primul mitan s-a incheiat cu scorul sperantei: 0-0. In partea a doua a partidei, prin minutul 56, micutul Torje, care s-a „incalzit” cam anevoie, dar mai apoi si-a „intrat in mana”, a luat buclucasa si a trimis-o cu precizie in careul advers, de unde, dintr-o tasnitura, tanarul Gicu Grozav a dirijat-o direct in poarta ceasornicarilor. Acestia au reactionat, au presat cat au putut, dar, nu stiu de ce, n-am avut nicio clipa teama ca vom fi egalati. Meciul s-a terminat, noi am castigat cu 1-0! Ne-am bucurat, fiindca nu-i de colea, dar sa nu ne grabim sa dam cu caciula-n caini, fiindca aceasta victorie nu-i decat un mizilic. Urmeaza masa plina de bucate din care vor sa se infrupte toti! Drumul lui Victor Piturca e greu si spinos. El a inceput de fapt o noua constructie, cu multi tineri care trebuie sa-i inlocuiasca pe aceia care au dus pana acum in spate, asa cum au putut, ranita fotbalului romanesc. Din fericire, in ultima vreme au aparut cativa fotbalisti care in viitor ar putea alcatui o noua echipa de aur! Ii dorim lui Victor Piturca succes!
P.S. Asteptam cu interes al doilea joc amical, cel cu Austria. Poate vom vedea un rezultat… grozav!