Țările bogate, așa-zișii parteneri din tot felul de uniuni, forumuri și alianțe internaționale, au convins, de multe ori cu forța (vezi impunerea democrației), statele mai mici să utilizeze un sistem economic extrem, dar vândut ca salvator. Cu puține servicii publice și un control cât mai sumar spre deloc al multinaționalelor de pe piață. Politica asta se numește neoliberalism și este despre cum drepturile „investitorilor strategici” (corporațiile) au prioritate față de orice altceva; interesele publice și comunitare sunt ignorate, viețile oamenilor, sănătatea lor, locurile de muncă, poluarea, mediul, toate acestea devin irelevante când vine vorba de „mari afaceri”.
Culmea e că astfel de politici sunt foarte diferite de cele pe care națiunile avansate le-au folosit în timpul dezvoltării lor. Ba, din contră, am spune, acolo s-a investit masiv în sectorul public, forțând „Privatul” să țină pasul cu ridicarea păturii „bugetare”. La noi este invers și ni se spune că așa e bine – dacă salariile la stat sunt „nesimțit de mari”, nu „Privatul” trebuie să le crească pe ale sale, ci „Statul” e obligat să coboare lefurile!
Cheltuiți mai puțin, români!
Culmea e că mulți specialiști din Occident susțin că, de fapt, cheltuielile guvernamentale se află în centrul fiecărei economii de succes. În ciuda acestui fapt susținut de numeroase exemple din Vest, țărilor sărace, așa a ajuns azi România, li se spune că autoritățile trebuie să cheltuiască mai puțin pentru serviciile publice; asta, chiar și atunci când bugetul militar este, pe undeva, nejustificat de mare.
A cheltui mai puțin ca Executiv înseamnă a tăia bani pentru apă, canalizare, educație și asistență medicală. Pe cale de consecință, profesorii, medicii și asistentele își pierd locurile de muncă, unii copii nu primesc educația pe care o merită și, prin urmare, nu au nicio șansă să evadeze din sărăcie. Se ajunge în situația ca mulți oameni săraci să nu poată primi tratament nici măcar pentru cele mai elementare probleme medicale.
Nu contează, ni se spune că așa e bine – Guvernul trebuie să reducă salariile și să pună capăt asistenței sociale (în București, Nicușor Dan face economie oprind din banii persoanelor cu dizabilități). Cuvântul potrivit pentru ce se întâmplă: austeritate.
Eliminați controalele asupra banilor
În același timp, sistemul de control impus de stăpânii nevăzuți cer să se permită banilor să circule, astfel încât „investitorii strategici” să facă afaceri mult mai ușor ușor. Se vorbește despre un sistem global în care banii circulă liber între țări, fără controale, dar asta înseamnă și că ei pot părăsi România extrem de repede, fără ca nimeni să se opună. Vedem asta, deja: multinaționalele din țara noastră externalizează profitul la foc automat, sub protecția oferită de guvernarea useristo-liberală.
Privatizare = vânzarea „bijuteriilor” unei națiuni
Urmează privatizarea, când ni se spune că industriile care sunt deținute și conduse de stat, cum ar fi apa, electricitatea, resursele naturale, telefonia publică, chiar și sistemul de poștă trebuie date unor proprietari privați. Nu sunt competitive, zice-se. Aceasta este propagandă ieftină, fără suport real. De exemplu, SUA are sistemul de sănătate privatizat și este cel mai scump din lume, fără rezultate vizibil mai bune. În schimb, ultimul top al industriilor siderurgice, să oferim un alt exemplu, arată că cele mai eficiente companii din domeniu sunt cele deținute de guvernele din Coreea de Sud și Taiwan.
În țări ca România, privatizarea a însemnat un număr mic de companii mari care au preluat controlul asupra întregii industrii. Rezultatul final, îl vedem azi: prețuri uriașe pentru absolut orice produs!
Austeritatea și privatizarea sunt legate între ele. Prima scade calitatea serviciilor publice și face să fie mai ușor pentru multinaționale (și politicienii cumpărați) să folosească propaganda pentru a pune ghearele peste aceste „bijuterii”!