Tariful de distribuție a ajuns să fie de patru ori mai mare decât prețul energiei, iar obligativitatea investițiilor în rețele ar putea să îl majoreze și mai mult. Anomalia este cu atât mai mare cu cât distribuitorii sunt ultima verigă pe lanțul cheltuielilor proprii, având în vedere că reabilitarea și modernizarea rețelelor după privatizare a lipsit aproape cu desăvârșire.
Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) nu a reușit să-și facă treaba de-a lungul anilor. Misiunea de a supraveghea și a verifica îndeplinirea obligației sectorului de distribuție, pe care statul s-a grăbit să-l privatizeze, de a investi în modernizarea, extinderea și reabilitarea rețelelor electrice, a eșuat, fără îndoială.
Acum, când urgia regenerabielor variabile, care au perturbat întregul sistem energetic, a venit peste noi, distribuitorii au cerut ANRE să le aprobe tarife mai mari, că, vezi Doamne, trebuie să investească în modernizare. Majorarea aprobată a fost atât de mare încât s-a ajuns la situația absurdă în care distribuția are un tarif mai mare decât prețul energiei. De exemplu, prețul de vânzare al energiei la Hidroelectrica este de 0.09779 lei/kwh, în timp ce tariful de distribuție este de 0,34804 lei/kwh. La acestea se mai adaugă tariful de transport, de 0,02772 lei/kwh, certificatele verzi (subvenția plătită de populație și de societăți pentru patronii din sectorul regenerabilelor), de 0,07191 lei/kwh, taxa de cogenerare (subvenție din banii noștri pentru OMV Petrom), de 0,0168 lei/kwh, și taxa de serviciu sistem, de 0,00917 lei/kwh. Cu un TVA maxim de 19%, prețul final ajunge la 0,68 lei/kwh. Pe locul doi la cele mai mici prețuri la energie pentru consumatorii casnici se situează Nova Power & Gas, compania privată care s-a asociat, în mod stupefiant, cu Nuclearelectrica, pentru proiectul SMR. Nova Power & Gas are un preț de vânzare de 0,86 lei/kwh, în condițiile în care toată energia este cumpărată de la Hidroelectrica, ceea ce este un caz unic și fericit printre furnizori (a se citi intermediari). Practic, adaosul companiei este de 250%.
S-au înmulțit ofertele
Semn că furnizorii de energie își fac încălzirea pentru ridicarea plafonării prețurilor la energie, pe comparatorul de prețuri de la ANRE, numărul ofertelor a ajuns la 55, cu aproximativ 30 de companii în piață. În afară de cele două tarife care au la bază 100% hidroenergie, așa-zisa concurență pe piață nu prea există, pentru că prețurile sunt, aproape, aceleași. În afară de Luxten, care vine cu un preț de 1,19 lei/kwh, celelalte prețuri se încadrează între 1,28 lei și 1,43 lei/kwh, cu un număr foarte mare de oferte de 1,30 lei/kwh. Cel mai mare preț îl are, de departe, Engie România, care cere 3,51 lei/kwh. În compoziția energiei cumpărate, Engie are 19.32% gaz, 16,62% hidro, 32,91% nuclear, 10,35% vânt, 2,46% solar și 1,89% altele. Diferențele de preț sunt achitate de stat. ANRE a anunțat că pentru schemele de sprijin ale furnizorilor a fost achitată o sumă totală de peste 24,5 miliarde de lei. România continuă să aibă unul dintre cele mai ridicate prețuri la energie din Uniunea Europeană, situându-se chiar pe primul loc la tariful perceput pentru consumatorii non-casnici.
Importurile sunt baza
Concurența nu poate exista atâta vreme cât România a ajuns să trăiască cu energie din import. Miercuri, la ora 12, țara noastră importa 929 de MW, din cauza unei producții tot mai scăzute. În perioada decembrie 2020-ianuarie 2024, au fost închise capacități de 2.363 MW și au apărut, în schimb, doar 248 MW, din care 13 MW eolian și 235 MW solar. Astfel, din sistem lipsesc acum 2.115 MW. România a rămas fără 2.103 MW din cărbune, fără 4 MW din hidro, fără 255 MW hidrocarburi și fără 1 MW din biomasă, adică exact capacitățile care furnizau energie în bandă, constantă, deci. Din ianuarie 2024 până în prezent, au mai intrat în sistem doar 1 MW din hidro și 25 MW din fotovoltaice.