Sistemul național de asistență medicală în cardiologie și neurologie este caracterizat de inechitate și de împiedicarea accesului pacienților la consultații și tratament, arată Ministerul Sănătății, în Strategia Națională pentru combaterea bolilor cardiovasculare și cerebrovasculare. Printre cauzele principale se numără concentrarea asistenței medicale performante în centrele universitare și privatizarea parțială a sectorului. Sistemul medical privat este selectiv, nu abordează urgențele și nici bolile grave, susține ministerul.
Sistemul medical din România nu reușește să trateze bolile de inimă și cele neurologice, înregistrând cea mai mare mortalitate din Europa, este concluzia Ministerului Sănătății. Deși asistența medicală în cardiologie și neurologie a evoluat continuu după 1990, o asistență modernă, care să asigure toate tipurile de patologie, este asigurată doar în centrele mari, de regulă universitare, asistența din celelalte spitale, inclusiv județene, fiind din ce în ce mai limitată. Centralizarea lungește drumul pacienților şi creează inechități pentru pacienți, arată Ministerul Sănătății.
Pe de altă parte, asistența medicală în aceste specialități s-a privatizat parțial, iar unele tratamente noi pot fi făcute exclusiv în centrele private, majoritatea investigațiilor imagistice moderne se efectuează mai repede în centrele private, iar majoritatea consultațiilor cronice au loc în cabinete private.
”Sistemul medical privat este selectiv pentru ca asigură tratamentul doar al pacienților care plătesc, nu abordează, de regulă, urgențele şi evită patologia gravă și trenantă, care necesită internări lungi”, susține Ministerul Sănătății, în Strategia Națională pentru combaterea bolilor cardiovasculare și cerebrovasculare. Lipsurile mari din rețeaua de stat au făcut posibilă dezvoltarea unor spitale private care acoperă unele deficiențe ale spitalelor publice, dar care creează alte inegalități. Spitalele private tratează doar patologia cronică, lăsând majoritatea cazurilor de urgență pe seama sistemului public, iar în situația în care există un contract cu CNAS pentru serviciile de urgență, sunt decontate sume mai mari per caz rezolvat decât în spitalele publice, deși în multe situații spitalele private redirecționează cazurile complicate către spitalele publice, semnalează Ministerul Sănătății. Totodată, majoritatea centrelor de diagnostic şi tratament, unde se poate acorda o asistență de calitate, clinică şi imagistică pentru pacienții cronici, sunt private, accesul la ele fiind restrictiv datorită costurilor pentru pacienți.
Deficit acut de medici
Unitățile de Primiri Urgențe (UPU) ale spitalelor asigură primirea şi trierea pacienților gravi care necesită internare de urgență, în secții de cardiologie sau neurologie, dar au capacitate limitată, ceea ce presupune, uneori, timpi lungi de așteptare. În plus, prezentarea la UPU a unui număr mare de pacienți cu probleme minore, care ar putea fi rezolvate în ambulator, centre de permanență sau la medicul de familie reprezintă o problemă reală, care determina încărcarea UPU.
Printre cauzele inechităților și insuficienței accesului la servicii cardiologice și neurologice la nivel național se mai numără și emigrația multor medici români, inclusiv cardiologi și neurologi. Motivele plecării acestora sunt posibilitatea mai bună în străinătate de a practica medicina conform recomandărilor de practică medicală, fără a avea obstacolele şi limitările care există în România, precum și un salariu mai bun, conform calității activității prestate, dat fiind că în țara noastră salariile medicilor nu permit o diferențiere după calitatea muncii depuse. România avea în 2022 un total de 2.440 cardiologi și 1.285 neurologi, municipiul București însumând 33% dintre cardiologi și 25% dintre neurologi.
Atât s-a putut
Electrofiziologia intervențională, cu referire atât la partea de terapie ablativă, cât și la implantul de dispozitive electronice de ritm, o componentă absolut obligatorie a cardiologiei moderne, este, în acest moment, unul dintre cele mai văduvite domenii ale practicii cardiologice din România. Principalele cauze responsabile de această situație sunt reprezentate de numărul insuficient de centre de electrofiziologie intervențională, respectiv a personalului instruit pentru a practica aceste proceduri.
Majoritatea centrelor de cardiologie intervențională sunt localizate la nivelul centrelor universitare, existând zone mari din România care nu sunt acoperite. Acest aspect este important mai ales în cazul procedurile de urgență imediată (angioplastia primară în infarctul miocardic acut), pentru realizarea cărora este necesar transferul pacientului pe distanțe mari (peste 100 km) ceea ce, în condițiile infrastructurii rutiere din România, scoate pacientul din intervalul optim pentru realizarea tratamentului de reperfuzie, transferul pe cale aeriană rezolvând doar în puține cazuri această problemă. Totodată, includerea de centre noi în programele de sănătate este dificilă. Astfel, există centre în spitalele publice care posedă infrastructura necesară, dar nu au suficient personal. Pe de altă parte, centrele din spitalele private nu doresc să acceseze programele procedurilor de urgență, cum ar fi implantarea în urgență a stimulatoarelor cardiace, a mai precizat Ministerul Sănătății.