Președintele Donald Trump a numit data de 2 aprilie, când intră în vigoare noile sale tarife, „Ziua eliberării”.
În timp ce mulți investitori, analiști financiari și consumatori sunt în stare de panică, discursul președintelui adresat clasei muncitoare rămâne tranșant: în ultima jumătate de secol, America a renunțat la baza sa manufacturieră, cândva de neegalat, și la joburile bine plătite, în schimbul unui surplus de bunuri străine, lăsând-o exploatată de aliați și rivali geopolitici deopotrivă.
Soluția este la fel de tranșantă, notază UnHerd. Trump și consilierii săi insistă asupra faptului că tarifele agresive și universale, combinate cu dereglementarea și reducerea impozitului pe profit, vor face lanțurile de aprovizionare transfrontaliere mai puțin profitabile și investițiile interne mai atractive.
Politica lipsită de viziune
Problema este că, practic, fiecare altă acțiune a lui Trump din ziua inaugurării a subminat capacitatea statului necesară pentru a reabilita industriile de bază și pentru a orienta capitalul și forța de muncă către sectoare noi.
În loc să valorifice puterea statului în favoarea proiectelor publice-private masive, a cercetării și dezvoltării și a formării forței de muncă, echipa Trump a supus agențiile guvernamentale reducerilor bugetare nemiloase ale DOGE.
Administrația a paralizat în mare măsură aplicarea normelor antitrust, favorizând astfel monopolurile puternice în detrimentul mecanismelor de stimulare a concurenței și investițiilor interne sănătoase.
Niciuna dintre aceste acțiuni nu promovează scopurile presupuse ale tarifelor și ale controlului direcționat al exporturilor: crearea de posturi avantajoase pentru clasa muncitoare uitată și investiții în regiunile defavorizate. Dimpotrivă, tăierea fondurilor și subminarea capacității statului vor împiedica atingerea acestor obiective.
În ciuda faptului că a fost motivată de teama față de ascensiunea fenomenală a Chinei, strategia lui Trump s-a dovedit în mare parte incoerentă, pentru a nu spune contradictorie, semănând îndoieli serioase cu privire la faptul că America, după decenii de externalizare și de capturare a reglementărilor de către marile multinaționale, dispune de know-how-ul instituțional pentru a îndeplini promisiunea noului președinte de reînnoire industrială.
În timp ce Trump proclamă că „eliberarea” este iminentă, pierderea rapidă a capacității statului sub supravegherea sa promite orice altceva. Există puține măsuri guvernamentale concrete pentru a constrânge forțele pieței să îndeplinească obiectivele economice naționale, iar tarifele nu fac decât să escaladeze tensiunile comerciale.