Care este viitorul economic al Chinei? Această întrebare ridică multe preocupări, în special dezechilibrele macroeconomice persistente ale gigantului asiatic, amenințarea declinului demografic și înrăutățirea relațiilor cu SUA.
Dar sub toate acestea se ascunde una mai profundă: „capitalismul comunist”, acea invenție aparent autocontradictorie a lui Deng Xiaoping, se estompează inexorabil sub conducerea lui Xi Jinping? Se va osifica regimul chinez și, în cele din urmă, se va prăbuși, așa cum a făcut Uniunea Sovietică? În nici un caz.
Prin eliberarea economiei private, bazându-se pe forțele pieței și prin deschiderea spre comerțul mondial, Deng a creat condițiile pentru o transformare extraordinară, notează Financial Times. Dar, prin reprimarea cererilor de democrație în Piața Tiananmen în 1989, a consolidat controlul partidului comunist. A inventat o nouă economie politică: China de astăzi este rezultatul.
Statul paternal
În cartea sa, China’s World View, publicată recent, David Daokui Li, profesor de economie care predă la Universitatea Tsinghua, subliniază că sistemul politic din China ar trebui privit nu ca fiind sovietic, ci ca o formă modernizată a statului imperial chinez tradițional. Acest stat este paternal. Este responsabil pentru popor, dar nu trebuie să dea socoteală în fața acestuia, cu excepția unui aspect fundamental: dacă pierde sprijinul maselor, va fi răsturnat.
Sarcina sa este de a asigura stabilitate și prosperitate. Dar, făcând acest lucru, nu încearcă să conducă totul de la centru. Ar fi o nebunie într-o țară atât de vastă: Partidul Comunist se descentralizează la nivel local.
Din această perspectivă, regimul Xi nu reprezintă o renunțare la obiectivele din epoca Deng, ci mai degrabă o încercare de a remedia unele dintre problemele create de dependența de capitalismul „go-go”, și anume corupția omniprezentă și creșterea inegalității.
O mână de fier într-o mănușă de catifea
Autoritățile chineze sunt la fel de îngrijorate de monopolurile platformelor și de instabilitatea finanțelor, ca și cele occidentale. Mai presus de toate, susține Li, dezvoltarea economică rămâne un obiectiv fundamental, iar PCC aduce bunăstarea socială.
Xi Jinping a înțeles că procesul decizional trebuie nuanțat, dar fără a se îndepărta de la obiectivele partidului. Condusă de o mână de fier într-o mănușă de catifea, China își poate rezolva toate problemele economice, chiar dacă cu dificultate.
Partidul Comunist devine capitalist comunist. Iar în capitalism nu se permit erori, mai ales dacă 1,4 miliarde de oameni își doresc o viață mai bună.